Cuprins
- PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
- Capitolul 1. Inteligenţele multiple
- 1.1. Delimitări conceptuale
- 1.2. Fişă de activitate la seminar
- Capitolul 2. Psihologia dezvoltării umane
- 2.1. Delimitări conceptuale
- 2.2. Factorii dezvoltării psihice
- 2.3. Teorii privind educabilitatea
- PEDAGOGIE I
- Capitolul 3. Educaţia estetică- disciplina opţională
- 3. 1. Definirea educaţiei estetice
- 3.2. Pincipiile educaţiei estetice
- 3.3. Obiectivele educaţiei estetice
- 3.4. Metode şi forme de realizare a educaţiei estetice
- Capitolul. 4. Probleme teoretice şi metodologice ale curricumului
- 4.1. Delimitări conceptuale
- 4.2. Componentele curriculum-ului
- 4.3. Orientări şi practici noi în organizarea curriculumului
- PEDAGOGIE II
- Capitolul 5. Metode de învăţământ. Lecţia : Calitatea serviciilor de comunicaţii şi transport
- Capitolul 6. Proba de evaluare. Proiectare
- Capitolul 7. Proiectul unităţii de învăţare. Lecţia : Calitatea serviciilor de comunicaţii şi transport
- Capitolul 8. Curriculum la decizia şcolii
- Capitolul 9. Proiectul unităţii de învăţare.Bacterii. Multiplicarea bacteriilor
- Capitolul10. Proiectul unităţii de învăţare. Fermentaţia acetică
- Capitolul.11 Proiectul unităţii de învăţare. Prezentare
- CURRICULUM VITAE
Extras din proiect
PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
• Inteligenţele multiple;
• Dezvoltarea psihologică.
Cap. 1. Inteligenţele multiple
1.1.Delimitări conceptuale
Intelectul este sistemul proceselor psihice de cunoaştere conceptuală a cărui funcţie este producerea cunoştinţe.
În cadrul sistemului psihic uman individualizat la personalităţii, funcţiunea intelectului se exprimă ca o aptitudine sau capacitatea care diferenţiază pe oameni între ei după nivelul său de eficienţă.
Inteligenţa este aptitudinea sau capacitatea de a soluţiona uşor şi rapid situaţii problematice şi de a crea ceva nou, valorificat de cel puţin o societete. Inteligenţa diferă după conţinuturile informaţionale prelucrate de intelect specific situaţiilor problematice cu care se confruntă.
Inteligenţa emoţională este formată din patru elemente:
• Percepţia, cunoaştertea şi exprimarea emoţiilor;
• Facilitarea emoţională a gândirii;
• Înţelegereaşi analiza emoţiilor, folosirea cunoştinţelor emoţionale;
• Controlul reflexiv al emoţiilor, calea spre dezvoltarea emoţională şi intelectuală.
Conform cercetărilor statistice, competenţa emoţională este de două ori mai importantă decât abilităţile tehnice sau intelectuale.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale reprezinţă înţelegerea şi gestionarea emoţiilor pentru a crea relaţii armonioase cu cei din jur.
Termenul de ,, inteligenţă emoţională” a fost folosit pentru prima oară intr-un articol în 1990 de către psihologii, Peter Salovey şi John Mayer. Cu toate că acesta este un termen relativ nou, componentele conceptului pot fi datate până la arhicunoscuta afimaţie a lui Socrate: ,, Cunoaste-te pe tine însuţi“. În Biblie, atât în Noul cât şi în Vechiul Testament „Nu fă altuia ce ţie nu –ţi place “ câ şi „ Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi„ pot fi văzute ca elemente de Inteligenţă Emoţională.
În 1983 Howard Gardner a introdus noţiunea de ,,Inteligenţe multiple“. El argumentând că nu există doar un singue tip de inteligenţă ca şi cea măsurată prin teste şi dzvoltată în cadrul şcolar, ci multiple tipuri de inteligenţă. Tot el a inventat sintagma:,, Nu întrebaţi , cât de deştepţi sunteţi ci cun sunteţi inteligenţi“. Gardner a identificat opt tipuri de inteligenţă diferite dee abilităţile comunicative şi matematice uzuale. Printre acestea, el a introdus şi a două abilităţi personale: autoconştientizarea stărilor interioare şi interactivitatea socială efectivă.
Cele opt tipuri de inteligenţă sunt:
1) Inteligenţa lingvistică sau verbală;
2) Inteligenţa logică sau matematică;
3) Inteligenţa muzicală;
4) Inteligenţa spaţială;
5) Inteligenţa kinestezică;
6) Inteligenţa naturalistă;
7) Inteligenţa intrapersonală;
8) Inteligenţa interpersonală.
Inteligenţa lingvistică sau verbală reprezintă capacitatea individului de a gândi î cuvinte, sintagme, capaciatatea de a învăţa cu uşurinţă alte limbi, capacitatea de exprimare verbală performanţială. Acest tip de inteligenţă este specifică avocaţilor, profesorilor, şi lingviştilor.
Persoanele care manifestă acest tip de inteligenţă au capacitatea de a reţine cu uşurinţă cuvinte ascultând radio sau o casetă audio. Aceştia sunt atenţi la modul de exprimare al altora şi îi corectează.
Îmbunătăţirea acestui tip de inteligenţă presupune:
- dezlegarea de integrame;
- realizarea unor jocuri de cuvinte;
- studierea de dicţionare pentru descoperirea de noi termeni, etc.
Inteligenţa logică sau matematică reprezintă capacitatea individului de a gândi în scheme matematice cauzale, este specifică celor din domeniul informaticii, matematicii, ingineriei şi în orice domeniu de cercetare, aceştia caută mai întâi logica unei aactivităţi şi mai apoi o execută. Ei sunt pasionaţi de jocuri logice ca şah, table, rummy.
Inteligenţa muzicală este capacitatea individului de a gândi în sunete, de a reda cu uşurinţă o muzică. Este specifică muzicienilor. Cei caracterizaţi de acest tip de inteligenţă pot fredona cu uşurinţă o melodie abia auzită; au auzul fin sesizând atunci când o melodie este cântată fals. Pentru ei muzica este un mod de relaxare, viaţa fiind mai săracă fără ea.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Proiect de Evaluare Finala.doc