Reforma Curriculumului Național

Introducere

În decursul ultimilor decenii toate ţările europene au încercat să răspundă la noile provocări şi exigenţe prin reformele sistemelor educaţionale la scara naţională, căutînd un echilibru între principiile de calitate, eficacitate, diversitate, echitate.

În acest context întreg sistemul educativ trebuie să se sprijine pe un nivel de calitate foarte înalt .

Problema proiectării, realizării şi dezvoltării curriculumului naţional de calitate este oportună şi actuală, solicitînd o abordare ştiinţifică a fundamentelor acestuia de natură educaţională, culturală, epistemologică, managerială. Practic este nevoie de o aprofundare şi dezvoltare a problematicii curriculumului naţional din perspectiva tendinţelor internaţionale şi progreselor înregistrate de teoria şi practica educaţională.

În acest context, reforma curriculumului naţional se bazează pe o filosofie nouă a educaţiei. în documentele reformei curriculare se indică drept obiectiv repunerea elevului în centrul activităţii educaţionale, sunt schimbate ponderile şi relaţiile disciplinelor în planul de învăţămînt, cadrele didactice sunt investite cu noi roluri şi funcţii educaţionale.

Dacă cele mai importante schimbări solicitate de reforma curriculară s-au produs, prioritar, în domeniul cunoaşterii şi formării, atunci este necesar ca în continuare să insistăm asupra lor, avînd în vedere poziţia-cheie pe care o are profesorul în realizarea schimbărilor educaţionale.

Scopul lucrării constă în determinarea reperelor psihopedagogice şi metodologice de reformare a curriculumului în Republica Moldova.

Atingerea scopului a necesitat realizarea următoarelor obiective de cercetare:

- analiza abordărilor teoretice ale conceptului de curriculum;

- identificare etapelor reformei curriculumului naţional;

- depistarea perspectivelore modernizării curriculmului existent.

Prin această lucrare se urmăreşte evidenţierea necesităţilor şi obiectivelor de reformare curriculară, fiind de un real folos corpului didactic.

§1. Abordări teoretice ale conceptului de curriculum

Trăsăturile distinctive ale reformei învăţămîntului, concepută în anii 90 ai secolului XX, explică diferenţa dintre o nouă teorie a învăţării – dezvoltarea curriculară - şi teoriile tradiţionale bazate pe discipline şi pe cunoştinţe enciclopedice.

Astfel, demersurile legate de reforma curriculară prevăd eleborarea unui curriculum educaţional şcolar bazat pe principii noi de filososfie şi de politică a educaţiei vizate în Actele reformei învăţămîntului, care, pornind de la condiţiile şi resursele reale ale comunităţii umane, să asigure realizarea idealului educaţional şi a finalităţilor învăţămîntului pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial, liceal).

Curriculumul reprezintă un concept cheie atât în ştiinţele educaţiei, cât şi în cadrul practicilor educaţionale contemporane. De-a lungul timpului există o mulţime de încercări de definire a acestui concept, care reflectă evoluţia şi dezvoltarea continuă a semnificaţiei acestui concept. Dintre multiplele definiţii care pot fi inventariate, menţionăm determinarea etimologică, a definiţiei largi şi a definiţiei restrânse.

Originea acestei expresii este substantivul latin „curriculum”, care înseamnă literal, „fugă, alergare, cursă, întrecere”, adică un drum ce urmează a fi parcurs.

Conform dicţionarului (Dictionary of Education) „curriculumul” reprezintă un grup sistemic de cursuri, a căror însuşire este necesară în vederea obţinerii calificării formale într-un domeniu al cunoaşterii sau a practicii umane; plan general al conţinuturilor sau al materiei pe care şcoala trebuie să le ofere celor educaţi în vederea absolvirii sau al admiterii într-un domeniu profesional; grup sistemic de cursuri şi experienţe planificate pe care educatul trebuie să le parcurgă sub conducerea şcolii sau a universităţii.

Prin „curriculum” în studiile efectuate de cercetătorul A.Crişan se înţelege ansamblul contextelor şi experienţelor de învăţare, inclusiv al manierelor de organizare a acestora, pe care elevul le parcurge în cadrul şcolii şi care au rolul de a-l sprigini în procesul autoafirmării sale conştiente”.