Soluționarea Conflictelor în Școală

Argument

,,Cel care nu ştie nimic, nu iubeşte nimic. Cel care nu poate să facă nimic, nu înţelege nimic.

Cel care nu înţelege nimic, nu are nici o valoare.

Dar cel care înţelege, acela, totodată, iubeşte, observă, vede.

Cu cât mai multă cunoaştere este inerentă unui lucru, cu atât mai mare este iubirea.

Cine îşi închipuie că toate fructele se coc o dată cu cireşele, nu ştie nimic despre struguri. ,, PARACELSUS

În cadrul instituţiilor de învăţământ numărul conflictelor a crescut considerabil în ultimii ani iar conţinutul acestor conflicte a devenit tot mai diversificat. Despre conflictele din mediul şcolar auzim aproape zilnic în mass -media. A ajuns o ştire la modă faptul că în şcoli copiii manifestă un comportament violent faţă de colegii lor sau faţă de profesori. Apar la TV şi părinţi care se plâng de agresiunile exercitate asupra copiilor lor.

Cele mai multe conflicte din cadrul şcolii sunt cele dintre profesor şi elev. Imaginea care s-a format cu privire la relaţiile dintre profesor şi elev se bazează pe concepţia că aceştia se află situaţi de o parte şi de alta a catedrei, relaţia dintre ei fiind una de opoziţie. Profesorul este persoana care învaţă, disciplinează, formulează cerinţe, educă, porunceşte, elevul este cel care ascultă, învaţă, realizează cerinţele, se adaptează.

Rolul profesorului este de a dirija activitatea de învăţare şi pe elevi. Educaţia apare astfel ca o luptă dintre interesele profesorului ce vrea să modeleze şi elevul care, de multe ori se opune. Astfel în cadrul şcolii pot apărea situaţii conflictuale, numărul acestora fiind în creştere continuă. Cu toate că este un proces natural, este esenţial de ştiut atât pentru profesori, cât şi pentru elevi prin ce modalităţi se poate rezolva cu succes un conflict.

În lucrarea de faţă am încercat să accentuez asupra modalităţilor prin care pot fi soluţionate conflictele din cadrul organizaţiei şcolare şi importanţa acestora pentru dezvoltarea personalităţii elevilor.

II.ÎNŢELESUL CONCEPTULUI DE CONFLICT

Conflictele fac parte din viaţa noastră cotidiană. Ele scot la iveală probleme a căror soluţionare poate fi constructivă sau distructivă în funcţie de modul în care conflictele sunt gestionate. Trăim într-o lume din ce în ce mai complexă şi mai diversă, persoane diferite doresc lucruri diferite,şi există foarte puţine lucruri care să mulţumească pe toată lumea. Conflictele apar în toate domeniile de activitate, astfel încât şi definirea acestui termen cunoaşte o mare diversitate.

Termenul de ,,conflict,, provine din limba latină, din verbul confligo,-ere, care înseamnă a se lupta, a se bate între ei. Conform dicţionarului de psihologie, conflictul reprezintă ,, o luptă de tendinţe, de interese, situaţie în care se găseşte un individ supus unor forţe vectorial opuse şi de puteri aproape egale.

Termenul a mai fost definit ca ,,o neânţelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, ceartă, discuţie violentă,, J. R. Gordon consideră că termenul de conflict are în vedere toate tipurile de opoziţie şi interacţiune antagoniste, toate formele de intoleranţă rezultate din încercările cu influenţă incompatibilă între indivizi, grupuri şi organizaţii. Alţi autori definesc conflictul ca fiind ,,urmărirea de scopuri incompatibile de către grupuri diferite.,, Stephen P. Robbins(1998) defineşte conflictul ca fiind un proces care începe când o parter percepe că o altă parte a afectat sau este pe cale să afecteze negativ ceva care are o anumită valoare pentru prima parte.

În istorie termenul de conflict a intrat având conotaţii negative şi în evaluarea actuală termenului i se atribuie în continuare un înţeles negativ, fiind perceput ca fiind o situaţie de nedorit. Nereuşitele privind soluţionarea conflictelor şi-au pus amprenta negativă asupra înţelesului acestui termen.

Chiar dacă oamenii vor fi în unanimitate de acord cu stabilirea anumitor obiective,ei vor avea păreri diferite privind modul de realizare al acestor obiective, cu atât mai mult cu cât oamenii au păreri diferite prin însăşi natura fiinţei umane, individualitatea ei, diferenţierea de ceilalţi. La acesta se pot adăuga convingerile diferite, valorile, priorităţile, simţul umorului, care diferă de la individ la individ.

Dat fiind caracterul inevitabil al conflictelor rezulta ca gestionarea este una dintre

cele mai importante activităţi, iar managementul conflictelor este considerat de către

tot mai mulţi specialişti in domeniu ca fiind la fel de important ca celelalte funcţii ale

managementului resurselor umane.