Stiluri de Predare

«Plăcerea de a avea și de a educa copii constă in faptul că din ei pot crește oameni de valoare»

A.Einstein

Învăţământul, ca sistem şi ca proces, reprezintă alternarea activităţilor de predare, învăţare, evaluare. Conceptul de “predare” a suferit de-a lungul timpului modificări, dobândind un conţinut complex. În didactica tradiţională, predarea era un act unidirecţional, îndreptat de la profesor la elev, al cărui scop era transmiterea unor informaţii gata structurate. În învăţământul actual, predarea nu mai este concepută ca o activitate de transmitere de cunoştinţe, ci ca o problemă de organizare şi de conducere a proceselor de învăţare. Rolul cadrului didactic este acela de a anunţa obiectivele lecţiei şi de a-i pune pe elevi în relaţie cu noul conţinut, prin:

- prezentarea unui material concret şi/sau verbal: date, informaţii, evenimente, modele, materiale etc.;

- organizarea unor activităţi în care să se valorifice materialul concret şi verbal oferit;

- sprijinirea elevilor în funcţie de posibilităţile acestora pentru a observa, analiza, compara, aplica, sintetiza, abstractiza şi reflecta;

- îndrumarea elevilor în abordarea conştientă a noţiunilor, conceptelor, judecăţilor, raţionamentelor;

- operaţionalizarea cunoştiinţelor elevilor prin sarcini pe care le rezolvă elevii (exerciţii şi probleme; în activităţile de muncă independentă..

Problematica stilurilor de predare şi de învăţare nu este nouă. Începând cu anii '70, tot mai multe observaţii empirice au arătat că, în ciuda eforturilor de a inova la nivelul demersurilor aplicate la clasă, rezultatele nu sunt cele aşteptate. Tehnicile interactive de predare-învăţare dădeau rezultate foarte diferite în funcţie de grupul de elevi implicaţi, de indivizii care compuneau aceste grupuri. Fluctuaţia rezultatelor era şi mai importantă dacă se lua în considerare şi evoluţia în timp a subiecţilor. Concluzia a fost că există particularităţi individuale de învăţare care afectează rezultatul predării şi învăţării. Individualizarea predării trebuia să ţină cont nu numai de rezultatele învăţării, ci şi de predispoziţiile psihologice şi de mediul elevilor. Rezultatul a fost introducerea conceptului de stil de învăţare, privit ca mod individual de reacţie al elevului la procesul educaţional. Analiza şi utilizarea de învăţare este importantă şi din perspectiva predării bazată pe competenţe. Atât modificarea poziţiei şcolii în procesul global de formare a elevilor, cât şi nevoia de pregătire pentru flexibilitate pe piaţa muncii solicită luarea în considerare a bagajului psihologic şi social al elevilor.

“Atunci când profesorii şi elevii reflectează şi vorbesc deschis despre ce susţine motivaţia şi învăţarea lor, ei au un acces mai bun atât la propria perspectivă, cât şi la cea a celorlalţi. Credem că căutarea, respectarea şi înţelegerea perspectivelor elevilor ca educabili şi ca cunoscători trebuie să fie baza pentru luarea deciziilor în clasă, atât pe termen lung, cât şi pentru fiecare moment în parte”

P. Oldfather, J.West

În urma obsevării si analizării a orelor de specializare, am ajuns la următoarele concluzii in legătură cu stilurile de predare ale:

Prof.universitar Şerban Anca Conf. Univ. Dr. Lucian Paul

Prof. univ. dr. dhc Ioan Bogdan

Profesori ai Universităţii Lucian Blaga din Sibiu respective Facultatea de Ştiinte Economice .

De menţionat este faptul că specializarea noastră este de management , iar forma de invăţământ este de zi , fapt ce ne-a facilitate munca.

În urma cunoştinţelor dobândite la cursurile şi seminariilor de pedagogie , având la bază următoarele sarcini :

1. Principiile didactice

2. Metode şi tehnici de predare învăţare

3. Mijloace de învăţământ

4. Forme de comunicare didactică

5. Instrumente de evaluare.