Strategii de formare-exersare a rolului de emitator-receptor al unui mesaj la copilul preșcolar

Pentru a delimita coordonatele unei didactici a comunicării remarcăm faptul că procesul comunicativ implică plasarea educatorului/educatoarei, respectiv a copilului, în ipostaze diferite de la o situație de comunicare la alta. Astfel întâlnim următoarele tipuri de ipostaze:

a. Ipostaza de codificare a unui mesaj

b. Ipostaza de transmitere a unui mesaj,

c. Ipostaza de receptare a unui mesaj,

d. Ipostaza de decodare și interpretare a unui mesaj,

e. Ipostaza de asistare la „spectacolul” comunicării. (Hobjilă, 2008)

În ipostaza de codificare a unui mesaj, educatorul/educatoarea trebuie să țină cont de nivelul la care se află receptorul atunci când alege un cod cunoscut sau necunoscut de către preșcolar, deoarece se pot genera blocaje în realizarea comunicării prin alegerea greșită a codului sau dimpotrivă, se obține motivarea interlocutorului în activitatea de asimilare a unui nou cod.

Atunci când transmite un mesaj, emițătorul folosește un anumit canal, apelând la corespondențele verbale, paraverbale, nonverbale ale comunicării, la o serie de materiale didactice și mijloace audio-vizuale.

Ipostaza de receptare a unui mesaj se bazează pe capacitățile perceptive ale cadrului didactic, respectiv ale copilului. Primordial pentru optimizarea procesului comunicativ sunt utilizarea unui ton, a unui timbru, a unui ritm adecvat, a unei anumite intensități a vocii și a unei intonații corespunzătoare mesajului transmis.

Ipostaza de decodare/interpretare a unui mesaj implică raportarea la codul cunoscut de către interlocutor și la relaționarea acestuia cu cel folosit de către locutor în codificarea mesajului transmis.

În cadrul ipostazei de asistare la „spectacolul” comunicării sunt încadrate persoanele cunoscute sau nu copiilor, respectiv cadrului didactic, aceștia fiind doar simpli spectatori, implicarea lor fiind pasageră. (Hobjilă, 2008)

Repere în formarea/exersarea, la copilul preșcolar, a ipostazei de receptare și decodare/interpretare a unui mesaj

Deoarece comunicarea implică raportarea la celălalt, la ceea ce transmite și la modul în care realizează acest lucru, este foarte importantă formarea și exersarea la preșcolari a ipostazei de receptare, de ascultare activă, de decodare/interpretare a mesajului în conformitate cu intenția comunicativă a vorbitorului.

Cele mai importante repere în derularea activităților de educare a limbajului în grădiniță sunt:

1. Crearea condițiilor optime de receptare a unui mesaj, prin eliminarea/diminuarea influențelor factorilor perturbatori - este foarte importantă alegerea unui canal potrivit pentru transmiterea informației, deoarece acesta facilitează receptarea mesajului și emite un semnal, de unde rezultă interesul implicării active a preșcolarului în procesul de receptare-decodare-interpretare a mesajului. Se pot realiza jocuri de alternare a vorbirii în șoaptă cu cea normală (ex: Telefonul fără fir, Cine spune mai departe?), jocuri de pronunțare incompletă a unor cuvinte/propoziții (Ghicește ce sunet sau silabă lipsește?-zi (d), po (d); -mătu (ră), -pătu (ră) -flutu(ră);

2. Facilitarea discriminării, de către copil, a elementelor componente ale mesajului - se realizează prin: pronunțarea mai rară a cuvintelor/expresiilor, asocierea verbalului cu nonverbalul, exerciții și jocuri cu perechi paronimice (ex: P-B: pune - bune, pat-bat; F-V: fiu-viu, far-var; T-D: roate-roade, lată-ladă; M-P: mătură-pătură; C-G: cât-gât, cară-gară etc.);

3. Exersarea auzului fin, a atenției/capacității de concentrare - educatorul selectează mesajul, îl prelucrează și îl transmite astfel încât să corespundă interesului preșcolarilor și nivelului lor de așteptare (nu trebuie să lipsească elementul surpriză, cel care îi motivează), prezentarea trebuie să fie simplă, concisă, accesibilă, adaptată particularităților de vârstă și individuale ale copiilor. Jocurile didactice de tipul: Ghicește ce spun eu?, Cine spune mai departe?, Spune ce ai auzit?, Mim au rolul de a pune copilul în ipostaza de a reda ceea ce a receptat, decodat și interpretat, realizând o diferențiere între nivelul verbal și cel nonverbal;

4. Încurajarea atitudinii deschise a ascultătorului față de vorbitor - profesorul poate realiza exerciții, jocuri în care roagă un copil să le povestească colegilor ce a făcut în vacanță, ce a făcut la bunici, la teatru, dar colegii lui vor sta cu spatele la el fără să-i acorde importanță. Cu ajutorul acestor jocuri, copilul realizează cât de important este să asculți ceea ce iți spune cineva, manifestând interes;

5. Stimularea cunoașterii codului comunicării și a valorificării acestuia în decodarea mesajului – educatorul se poate folosi de o altă limbă de comunicare, decât cea în care se predă în grădiniță, pentru a transmite un mesaj.