Tipuri de învățare

TIPURILE DE INVATARE trebuie identificate conform unor criterii relevante.Din perspective pedagogica ,devine importanta clasificarea bazata pe gradul de generalitate exprimat si activate la nivelul unei activitati de invatare-avem in vedere un grad de generalitate maxim,mediu si minim.In consecinta ,analiza noastra ar trebui sa aiba in vedere trei tripuri de invatare:a)invatarea sociala;b)invatarea scolara;c)invatarea anteprescolara si prescolara.De remarcat faptul ca toate aceste tipuri sunt raportabile la mediul de scolar(de aici titlul generic al capitolului care se refera,in mod direct si explicit,la tipuri ale invataturi scolare).Pe de alta parte ,ultimele doua tipuri sunt integrate in literature de specialitate intr-o structura unitara,numita conventional “invatare didactica”(ibidem).

In plan metadologic trebuie remarcat faptul ca cele trei grade de exprimare a generalitaii servesc la clasificarea celor trei tipuri de invatare (toate avand legatura cu invatarea scolara ,actionand deseori chiar in contextual imideiat sau de perspective al invatarii scolare)dar,si ca repere de analiza operabile in interiorul fiecariu tip de invatare (exista astfel un cadru de analiza ,operabil la un grad de generalitate maxim-mediu-minim,identificabil la nivelul fiecarui tip de activitate).

INVATAREA SOCIALA este activitatea care ara ca scop fundamental formarea-dezvoltarea dimensiunii morale-axiologice a personalitatii umane in general ,in cazul nostru a elevului ,in mod sepecial.Acest tip de invatare angajeaza dimensiunea generala a personalitatii exprimate la nivel:a)dinamico-energetic(vezi valorificarea pedagogica a temperamentului);

b)efectoriu (vezi valorificarea pedagogica a aptitudinilor generale si specifice);c)relational

(vezi valorificarea pedagogica a trasaturilor caracteriale care asigura ordonarea raporturilor cu lumea si cu sine).Formarea-dezvoltarea moral-axilogica a personalitaii prin valorificarea resurselor activitatii de invatare sociala angajeaza toate structurile psihologice ale personalitatii,cognitive si noncognitive.

Din categoria structurilor psihice noncognitive ,seminificative sunt resursele motivatiei,care trebuie orienatate pedagogic in directia realizarii saltului de la motivatia externa,individuala,spre motivatia interna ,sociala.Invatarea sociala are in acest sens un rol essential in procesul complex de interiorizare din ce in ce mai profunda a motivelor interne ale invataturii didactice,motive aprofundate din perspective sociala.In plan pedagogic ,aceasta interiorizare si aprofundare depinde de calitatea mesajului pedagogic proiectat ,realizat si dezvoltat de professor in diferite contexte de invatare sociala ,in mediul scolar si extrascolar,in termini de instruire formala ,dar si nonformala si informala.Pe de alta parte ,trebuie remarcat si rolul vointei implicate in actiunea pentru sesizarea si depasirea numeroaselor obstacolo care apar in cadrul proceselor de invatare sociala,desfasurate in mediul scolar si extrascolar.

Resursele psihologice cognitive,dar mai ales cele noncognitive,sintetizate in activitatea de invatatare sociala intr-un set de actiuni eficiente (predare,formare civica,evaluare consiliere psihopedagogica si sociala,orientare scolara ,profesionala si sociala )cosolideaza nu numai dimensiunea moral-axilogica,motivationala si volitiva a personalitatii sociale a elevului ,ci in primul rand latura sa social-comportamentala.Cercetarile din domeniul psihologiei sociale evidentiaza imoptanta “intercunoasterii care nu inseamna doar o suma de cunoasteri paralele ,ci includerea cunoasterilor unuia in sistemul cunoasterilorceluilalt”Cu alte cuvinte,invatarea sociala “inseamna cunoasteri colaterale ,integrate ,in in urma carora rezulta un effect de coevolutie a partenerilor in interactiune”.(Golu ,Pantelimon .2000,pag.161).

In concluzie,din perspective psihologiei educatiei,trebuie retinute atuurile paedagogice majore ale invataturii sociale,implicate in plan intellectual si moral.In planul educatiei intelectuale ,sa subliniem permisele si consecintele invataturii sociale in contextual realizarii unui invatamant frontal si /sau pe grupe.In mod plan moral ,dar in stransa legatura cu planul intellectual si cu cel aplicativ (tehnologic),trebuie sa subliniem faptul ca invatarea sociala ,reprezentand ,in fond o modalitate si o strategie eficienta de invatare prin propria experienta dar si din experienta celorlalti,constituie o permisa a autoinvataturii,a autoeducatiei.

INVATAREA DIDACTICA/SCOLARA(realizata in sens formal dar si nonformal ,ca effect al instruirii formale dar si al instruirii nonformale)este o activitate cu finalitate adaptive realizata conform unor obiective pedagogice care vizeaza toate dimensiunile generale ale formarii-dezvoltarii elevului (cu o pondere specifica acordata obiectivelor educatiei intelectuale).Din punct de vedere psihologic ,este un tip de invatare dupa un model oferit de instructor –“o invatare din experienta altora(indusa,interinvatare)”avand un scop instrumental-operational-Golu ,Pantelimon,in Golu,Pantelimon;Zlate,Mielu;Verza,Emil,1991.

Din perspectiva psihologiei educatiei,invatarea scolara este particularizata prin intermediul unui set de caracteristici specifice.Vom rezuma aceste caracteristici specifice la nivelul urmatoarelor sisteme operationale de referinta :a)invatarea didactica se realizeaza “ca activitate social-institutionalizata a elevilor de-a lungul scolaritatii”,urmarind mai multe obiective pedagogice ;b)are loc intr-un “cadru socio-temporal”determinat;c)beneficiaza de o “structura neuropsihica concreta”care sustine intreaga activitate conform finalitatilor sale adaptive;d)subordoneaza actiuni cu character automatizat –deprinderi care faciliteaza realizarea activitatilor de invatare ;e)include procese cognitive ,afective,volitive,structuri motivationale si si cartacteriale ,aptitudinale si atudinale,activate continua pentru atingerea obiectivelor propuse;f)proiecteaza finalitati procesate la nivelul unui scop general,cunoscut de cei care invata;g)este dirijata eficient,de professor,permisa a autocontrolului si a autodirijarii eficiente;h)dezvolta o motivatie proprie care tinde spre interiorizare,la nivel de invatare sociala;i)este permisa si consecinta a invatarii sociale.