Valorile educației

Valoarea actului educativ tine de cum reuseste cadrul didactic sa-si câstige autoritatea în rândul elevilor si al celorlalte cadre didactice

Cum îsi câstiga dascalul autoritatea?

- Cunostinte profesionale temeinice

- Caracter ferm si perseverent

- Dragoste sincera fata de copii

- Exigenta fata de dezvoltarea personalitatii elevului

Autoritate – calitate indispensabila a cadrului didactic de a fi ascultat si respectat de elevii sai în îndeplinirea îndatoririlor scolare, prin reducerea în fapt a dispozitiilor si sfaturilor sale.

- autoritate de ordin exterior, formal –se obtine prin recurgerea la o tinuta si un ton aspru, la amenintari si pedepse, note proaste etc.

- autoritatea de ordin intern, moral - se obtine prin prestigiul cadrului didactic ca rezultat al maiestriei didactice si al tactului pedagogic.

Tact pedagogic – simtul masurii si capacitatea de actiona potrivit scopurilor educatiei, tinând cont de specificul elevului si al situatiei educative concrete.

Maiestrie pedagogica – priceperea de a actiona în diferite situatii, prompt, eficace în conformitate cu scopurile pedagogice. Ea presupune îndeplinirea a trei conditii fundamentale de ordin psihologic si pedagogic:

- cunoasterea de sine si a elevilor;

- iubirea profesiunii si a copilului;

- capacitatea de a realiza în copil o energie, o valoare, ea însasi creatoare de alte valori culturale, materiale si spirituale.

Valoarea educativa a exemplului personal

„Prin tot ce întreprinde si prin exemplul personalitatii sale, învatatorul este un modelator al structurii personalitatii copilului în stadiul cel mai hotarâtor al devenirii sale”.

„Exemplu personal si încrederea copiilor în dascal e temelia pe care se cladeste educatia”

Autoritatea si respectul de care se bucura educatorul sunt direct proportionale cu influenta pozitiva a exemplului sau personal. Copiii observa orice manifestare a educatorului si de aceea întreaga lui purtare si activitate care se desfasoara în fata lor influenteaza rezultatele educatiei. Învatatorul este privit zi de zi, ceas de ceas de ochii curiosi ai copiilor carora nu le scapa nici un amanunt, nici o nuanta a atitudinii pe care o are fata de întreaga clasa sau fata de anumiti elevi, a felului cum se comporta cu ceilalti adulti, sau cum reactioneaza la anumite incidente petrecute între scolari, cum participa la evenimentele sociale, cum se comporta în afara scolii. Toate faptele sale, aspectul sau exterior, felul sau de a vorbi, întregul stil de viata si de munca al profesorului se reflecta în conduita elevilor, în personalitatea lor. Elevii, mai ales pâna la o anumita vârsta, cauta un model, un exemplu uman ideal atât în familie, cât si în scoala.

Autoritatea dascalului - mai mult decât în alte profesii – depinde nu numai de pregatirea lui profesionala, de maiestria pedagogica personala, ci si de calitatea sa ca om, de personalitatea sa. Lui i se cere sa aiba nu numai inteligenta, ci si constiinta, talent si daruire de sine, dragoste si întelegere fata de copii, fata de profesia pe care o onoreaza. Un bun învatator trebuie sa fie convins ca influenta educativa a personalitatii sale asupra elevului nu poate fi înlocuita de nici un fel de mijloace de educatie. Pregatirea temeinica de specialitate, tactul si maiestria pedagogica, priceperea si straduinta de a crea în clasa o atmosfera favorabila pentru îndeplinirea constiincioasa si cu initiativa de catre elevi a regulilor stabilite sunt de neînlocuit. Acest lucru impune un permanent autocontrol, o continua autoeducatie în sensul autodesavârsirii. Autodesavârsirea se realizeaza eficient în sensul îmbogatirii multilaterale si diverse a cunostintelor pe care i le pune la dispozitie prezentul. Educatorul trebuie sa fie un om al timpului sau. Cei mai multi sunt de parere ca educatorul trebuie sa aiba si talent; dar, ca în orice arta, reusita se datoreste si capacitatilor de munca, virtutilor personale ca: inteligenta, constiinta îndeplinirii datoriei, competenta si, mai ales pasiunea, care tine de inima omului. Nu trebuie sa se calauzeasca dupa reguli si scheme gata facute, dupa retete pedagogice, ci dupa inteligenta si constiinta de om, dupa idei creatoare calauzite de marea dragoste fata de copii.

Garantia îndeplinirii, în cele mai bune conditii a functiilor didactice si educative, culturale si sociale ce-i revin învatatorului o constituie personalitatea si competenta profesionala a acestuia.

Deci, ca un învatator sa-si îndeplineasca nobila misiune si sa câstige o autoritate autentica în rândul elevilor trebuie sa aiba:

a) o puternica personalitate

b) o temeinica pregatire profesionala.

Personalitatea

învatatorului influenteaza în mod semnificativ, succesul procesului de învatamânt; la fel de mult personalitatea sa influenteaza formarea intelectuala si morala a elevilor cu care lucreaza. Influenta personala a învatatorului nu poate fi înlocuita nici de manuale, nici de instructiuni, nici de pedepse si recompense, nici de noile tehnici moderne audio-vizuale.

Dintre cele mai importante trasaturi ce caracterizeaza personalitatea învatatorului amintim: