Abilitățile cognitive în presclaritate (3-6 ani)

Termenul „cognitiv”, derivat din latinescul cognosco (a cunoaste), se referă la toate acele activităti implicate în achizitia, procesarea, organizarea si utilizarea cunostintelor. Cu alte cuvinte , toate acele abilităti asociate cu gândirea si cunoasterea. Procesele cognitive ale perceptiei si memoriei sunt amplu studiate.

Abilitătile cognitive includ, de asemenea, si inteligenta evaluată a copilului, niveluri de gândire si chiar, într-o oarecare măsură, creativitatea si modul în care sunt initiate relatiile interpersonale. Deoarece gândirea are loc prin intermediul limbajului, si întrucât o mare din activitatea inteligentă si creativă se exprimă ptin limbaj, si acesta este considerat ca fiind o activitate cognitivă.

Prescolaritatea, stadiul care se întinde între 3 si 6-7 ani, se distinge printr-o crestere semnificativă a capacitătilor fizice si psihice ale copilului, făcând posibilă o echilibrare cu ambianta, în cadrul căreia ,,principiul realitătii”, cum îl numeste Freud, îsi face tot mai mult loc si dă sigurantă si reusită în adaptare. Toate acestea sunt trăite cu bucurie si seninătate de către copil, ceea ce face ca acestui stadiu să I se atribuie denumirea de ,, vârsta de aur a copilăriei”.

Dacă ar fi să sintetizăm contributiile acestui stadiu la dezvoltarea psihică generală a fiintei umane, ar trebui să retinem următoarele aspecte:

- exuberanta motorie si senzorială, care facilitează considerabil adaptările

- cresterea autonomiei tn plan practic, prin formarea a numeroase deprinderi de autoservire si de mânuire a biectelor

- dezvoltarea proceselor psihice complexecare schimbă caracteristicile comportamentului copilului, lărgind posibilitătile de anticipare si organizare ale acestuia

- o mare curiozitate si sete de cunoastere, care stimulează activitătile exploratorii si imbogătesc experienta personală

- formarea unei constiinte morale primare care sporeste capacitatea copilului de adptare la mediul social

- constituirea bazelor personalitătii si accentuarea aspectelor individualizatoare.

Dezvoltarea proceselor senzoriale

Despre prescolar se afirmă că are o deschidere perceptivăcaracteristică asupra spectacolului lumii si este avid de a o cunoaste, ceea ce stimulează în mare măsură dezvoltarea tuturor capacitătilor senzoriale. Datorită acestui fapt se spune că această vârstă nu trebuie „ pierdută”, dacă tinem la atingerea, mai târziu, a anumitor performante.

Astfel, exuberanta motrică si senzorială a acstui stadiu se exprimă si prin perfectionarea evidentă a sensibilitătii tactile, respectiv prin cresterea rolului său în explorarea lumii: copilul vrea să pipăie tot ceea ce vede. Diferentierea din ce în ce mai evidentă a activitătii celor două mâini permite o complementarizare bună si o relativă specializare, ceea ce face să crească aportul lor la cunoasterea lumii. Perceptiile tactile permit acumulări importante de experiente personale cu lucrurile.

Cuvintele care exprimă caracteristici tactile au ele însele următoarele proprietăti:sunt mult mai stabile ca semnificatie si sunt mai operative în folosire. Rolul lor este , pe de o parte, de a anticipa explorarea tactilă si de a o dirija, iar pe de altă parte, de a fixa mai bine si apoi de a evoca această experientă.

Sensibilitatea si perceptiile vizuale sunt tot atât de amplu antrenate în explorarea lumii ca si cele tactile. Prescolarul este capabil de discriminări vizuale mai fine, pe care acum are posibilitatea să le identifice mai precis cu ajutorul cuvântului si să le fixeze mai bine în memorie. Formele geometrice principale sunt bine însusite si denumite si servesc la distingerea formelor diverselor obiecte în mod mai fin si mai operativ. Se construiesc mecanismele constantei de adâncime. Se însusiesc si se folosesc corect cuvintele care semnifică raporturile spatiale: aproape, departe, aici, deasupra, sus, jos, drepta, stânga etc.

Pe la 5 ani se recunosc si se denumesc corect culorile de bază: rosu, galben, verde, albastru, maro, iar ceva mai târziu si cele mai rar folosite, violet si indigo. În afara faptului că prescolarii disting bine culorile de bază si le denumesc, reusesc să le detaseze de obiectele la care le întâlnesc si să le folosească îndeosebi în desen. Cu privire la acest proces, Elena Bonchis sesizează mecanismul or de bază: ,,Întâlnind însă mereu în preajma sa obiecte diferite colorate asemănător si obiecte asemănătoare, chiar identice, dar colorate diferit, copilul va ajunge să generalizeze treptat culoarea si să o separe de obiect”.

Văzul continuă să integreze si să structureze unitar informatiile tactile, dar mai sunt încă dificultăti, în sensul că se recunoaste mai greu vizual ceea ce s-a perceput mai înainte tactil.

Auzul înregistrează câteva directii de progres foarte importante. În primul rând, sensibilitatea auditivă devine de două ori mai fină fată de stadiul anterior. Auzul fonematic pentru limba maternă este mai bun, prescolarul aude foarte bine cuvintele, însă este un auz verbal global si nu-i permite să distingă usor sunetele din structura cuvântului. Acest stadiu este în acelasii timp propice pentru formarea auzului fonematic pentru limbi străine, deoarece nu s-au stabilizat încă structurile perceptive pentru limba maternă care să limiteze diferentierile fonematice fine si specifice altor limbi.