Carențe ale Rolurilor Tatălui

REZUMAT

În prezenta lucrare am investigat valenţele ameliorative ale exerciţiilor experienţiale de grup asupra comportamentelor agresive ale preşcolarilor.

Motivaţia alegerii temei

Consider că viitorul societăţii noastre este reprezentat de copii, de dezvoltarea armonioasă a acestui vlăstar depinzând evoluţia umanităţii. Totodată cred că este mai indicată intervenţia timpurie asupra diferitelor probleme ce apar pe parcursul dezvoltării decât intervenţia după ce aceste probleme s-au acutizat. Pentru moment cred că o asemenea intervenţie la nivel naţional în vederea repunerii copiilor pe făgaşul natural al dezvoltării armonioase nu este încă posibilă, dar sper că societatea noastră va evolua în această direcţie.

În acest scop am utilizat mijloace şi tehnici de investigare variate a efectelor unui program de exerciţii practicat în cadrul unui grup de terapie la care am participat în calitate de terapeut.

Acest demers investigativ are o natură preponderent calitativă, mijloacele de investigare utilizate fiind: testele proiective Rorschach şi desenării persoanei umane, fişa de evaluare a comportamentelor agresive ale copiilor oferite spre completare părinţilor şi educatoarelor, grila de observare a comportamentelor agresive la începutul şi la sfârşitul procesului terapeutic. Menţionăm că toate acestea au fost aplicate atât înainte, cât şi după desfăşurarea procesului terapeutic. Cercetarea s-a focalizat cu precădere pe dinamica schimbării la nivel individual (în maniera studiilor de caz).

Obiectivele practice ale lucrării sunt:

6. Diminuarea agresivităţii

7. Ameliorarea echilibrului emoţional

8. creşterea asertivităţii şi a expresivităţii corporale

9. Activarea resurselor creative

Concluzia acestui demers: prin practicarea acestor exerciţii experienţiale de grup s-au obţinut următoarele efecte asupra participanţilor

a) Scăderea agresivităţii şi implicit a comportamentelor agresive, semnificativă din punct de vedere statistic

b) Creşterea autosuportului şi autonomiei

c) Amelirarea stimei de sine şi a autoacceptării

d) Creşterea expresivităţii şi a abilităţilor de comunicare nonverbală

e) Creşterea receptivităţii interpersonale, a empatiei şi intercunoaşterii

f) Creşterea asertivităţii

g) Creşterea creativităţii

h) Creşterea implicării sociale şi a interesului pentru interacţiunea socială

Datorită efectelor obţinute în urma desfăşurării experimentului recomandăm practicarea în scop de optimizare comportamentală preşcolarilor agresivi a exerciţiilor experienţiale de grup.

CAPITOLUL 1

PSIHOTERAPIA COPILULUI PREMISE TEORETICE ALE OPTIMIZĂRII PERSONALE PRIN METODE EXPERIENŢIALE DE GRUP

1.1 ORIENTAREA EXPERIENŢIALĂ ÎN PSIHOTERAPIE

Psihoterapia se defineşte ca fiind aplicarea metodică, intenţionată, conform unui anumit cadru teoretic, a unor metode şi tehnici psihologice variate, cu scop ameliorativ, în vederea atingerii unei stări durabile de bine şi sănătate, a funcţionării psihice optime.

Psihoterapia experienţială apare ca “o alternativă credibilă şi fertilă la psihanaliza clasică, precum şi la orientarea comportamental – cognitivistă, chiar dacă interferenţele teoretico-metodologice sunt o realitate, psihoterapia actuală aspirând la integrativitate şi abordare holistică” (Iolanda Mitrofan, 2001). Poate fi circumscrisă curentului umanist în psihologie, având la bază preocuparea pentru fiinţa umană, pentru trăirea şi devenirea sa în cadrul existenţial care-i este dat. omul apare ca o entitate activă, capabilă de autodeterminare şi autotransformare, cu un bogat potenţial. Psihoterapia experienţială are în vedere tocmai valorificarea acestui potenţial, dezvoltarea personală, interpersonală şi chiar transpersonală. Ea integrează creator reperele fundamentale ale gândirii psihanalitice şi contribuţiile abordărilor cognitiv-comportamentale, accentul fiind pus pe dinamica procesuală ce se desfăşoară între cauze (psihanaliza) şi efecte (comportamentalismul).