Comportamentul Prosocial - Comportamentul Antisocial

COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL

Obiectivele modulului

Familiarizarea cu conceptele de altruism si agresivitate.

Aprofundarea analizei comportamentului pro si antisocial.

Identificarea determinismului multiplu al agresivitatii si violentei.

Promovarea aplicatiilor de teren.

1. ALTRUISMUL SI COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

1.1. Perspective teoretice

Granita dintre ajutorul interesat si ajutorul dezinteresat este foarte greu de stabilit, dar atunci cand beneficiile celui care ajuta nu sunt directe si previzibile, cand actiunile sunt in favoarea celuilalt, comportamentele pot fi consirderate prosociale. In cadrul lor, altruismul adevarat ar fi varianta maximala a dezinteresului, deorece in acest caz, in afara unei satisfactii spirituale pure, lipsita de orice alta compensatie, alte beneficii nu exista.

1.1.1. Socializarea si functionarea normelor sociale.

O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca la fel ca si alte genuri de comportamente, cel prosocial este invatat in timpul socializarii primare. Invatarea sociala, atat prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei si reintaririi, cat si prin observarea consecintelor comportamentale ale altor persoane ce interprind actiuni prosociale (invatarea directa, prin modele), conduce la insusirea de conduite altruiste la copii. De altfel, s-a dovedit experimental ca reintarirea influenteaza substantial si comportamentele adulte de ajutorare.

Intr-un studiu pe aceasta problema, indivizi de pe strada principala a unui centru urban au fost rugati de catre o femeie sa-i explice cum sa ajunga la un anume magazin. La unii le-a multumit (conditia de recompensa), altora le-a spus ca nu a inteles nimic din explicatiile lor (conditia de pedeapsa). Dupa un scurt timp cei ce au fost rugati sa ajute s-au gasit in fata urmatoarei situatii: o alta femeie si-a pierdut geanta pe strada (femeile erau, in fapt, complice cu experimentatorul). Din cei aflati in conditia de recompensa, 90% au returnat geanta, in timp ce 40% au facut acelasi lucru dintre cei ce au fost “pedepsiti” (Moss, Page, 1972).

De ce comportamentele prosociale sunt incurajate de societate? Comportamentele prosociale, aducand, in general, beneficii grupurilor sociale, sunt, prin urmare, la cote inalte promovate de societate. S-au sedimentat si norme in acest sens, trei aparand mai semnificative:

Norma responsabilitatii sociale pretinde ca oamenii sa-i ajute pe cei ce depind de ei: parintii pe copii, profesorii pe elevi, superiorii pe subordonati. Colectivitatile umane au dezvoltat si instante - formale si informale - care vegheaza la buna functionare a acestei norme, dintre care legile juridice si institutiile corespunzatoare sunt cele mai eficiente. Dar si religia si codul moral al oricarei culturi includ printre prescriptiile fundamentale datoria de a-ti ajuta semenul, si cu atat mai mult pe cei apropiati. Iubirea aproapelui - expresia superioara a prosocialului - este valoarea centrala in crestinism.

Norma reciprocitatii (Gouldner, 1960) cere ca daca ai fost ajutat sa ajuti si tu pe facatorii tai de bine, desi aici accentul se muta de pe asistenta dezinteresata - situandu-ne in paradigma schimbului social - avem de-a face totusi cu acte prosociale, intrucat schimbul nu este direct si imediat, nu se negociaza si in tot cazul, norma trimite la decentrarea de pe egoismul pur. Altfel spus, teoretic ai putea fi ajutat, fara ca, in timp, sa returnezi ajutorul. Si, de fapt, cazurile de acest fel sunt multiple. Norma reciprocitatii pretinde sa-i ajuti pe cei ce te-au ajutat, chiar daca pe viitor nu vei mai avea beneficii din partea lor.

O alta norma ce trimite la conduite prosociale este cea a justitiei sociale, care spune ca trebuie sa existe o distributie cinstita (justa) a resurselor si beneficiilor intre oameni si grupuri de oameni. Intr-o formula mai tehnica ea se regaseste in principiul achitatii, (Adams, 1965) potrivit caruia starea de echitate dintre doi actori sociali se realizeaza atunci cand raportul dintre “ceea ce da” (investeste) si ceea ce “primeste” (castiga) a unuia e egal cu acelasi raport a celuilat. Daca notam cu i “investitiile” si cu c “castigurile”, iar cu A si B cele doua persoane, echitatea este prezenta in formula Ai/Ac = Bi/Bc. Daca relatia dintre cele doua rapoarte este perceputa ca nonegala de catre persoanele implicate, avem o situatie de inechitate si ele incearca restabilirea inechitatii. Acesta se face fie prin ajustari pe plan comportamental (marirea sau micsorarea costurilor sau a beneficiilor proprii sau ale partenerului), fie pe plan pur psihologic (rationalizari si justificari de genul “in fond si el a facut”, “daca ma gandesc mai bine si eu beneficiez mult” etc.). In cazuri extreme, relatia diadica se poate rupe, atunci cand situatia este considerata total inechitabila, iar modificari comportamentale ori perceptive nu sunt acceptate. Asa se intampla de multe ori in cuplul conjugal. Principiul echitatii opereaza, chiar daca intr-o forma mai difuza si in contexte sociale mai putin structurate, in care cei care se compara in raport de “ce dau” si “ce primesc” nu sunt in relatii de activitati directe si stabile.