Comunicarea Non-Verbala

Comunicarea este o necesitate în viata omului, o conditie a evolutiei acestuia, ce se realizeaza cu ajutorul limbajului si a altor coduri sau semne,ducând la transmiterea de informatii, opinii, idei.

Comunicam pentru ca avem nevoie de informatii în procesul cunoasterii, dar si din nevoia de a fi în contact cu semenii nostrii si pentru a ne putea constientiza mai bine propriul statut. Oamenii de astazi au început sa studieze cu mai multa atentie ca în trecut comportamentul semenilor lor înainte de a intra în contact cu ei pentru a le afla modul de actiune sau pentru a-si îmbunatati relatiile.

Comunicarea nu presupune numai utilizarea cuvintelor ci si a mesajelor non verbale care pot fi decodificate creând astfel întelesuri. Semnalele respective pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.

Comunicarea non-verbala (sau metacomunicarea: „meta” provine din limba graca si înseamna „dincolo de”) este un proces complex care include omul, mesajul, starea sufleteasca, miscarile trupului. Informatiile legate de de aceasta comunicare complexa au ajuns sa fie studiate si însusite de aproape toate persoanele publice sau de cele aflate în functii de conducere: manageri, politicieni, vedete de cinema sau televiziune.

Importanta comunicarii non-verbale a fost demonstrata înca din anul 1967 de Albert Mehrabian. În urma unui studiu acesta a ajuns la concluzia ca aproape 55% din mesaj este receptat prin limbajul corpului.

Principalele instrumente ale manipularii în dialoguri si negocieri sunt:

- Expresia fetei, mimica (zâmbetul atrage bunavointa privitorilor, încruntarea semnifica atentie maxima, concentrare, rigiditate, rictusul poate însemna nesiguranta, privirea)

- Gesturile (miscarea mâinilor)

- Pozitia corpului

- Orientarea (trebuie sa stam cu fata la interlocutor)

- Proximitatea (distanta la care stam fata de interlocutor)

- Contactul corporal (o bataie usoara pe spate, prinderea umerilor)

- Aspectul exterior (înfatisarea fizica, alegerea vestimentatiei)

- Aspectele non-verbale ale scrisului (aspectul vizual general al scrisului,interpretarea scrisului de mâna, a asezarii în pagina)

În mod neasteptat vocea, care este elementul esential al comunicarii verbale, poate fi un element al comunicarii non-verbale deoarece poate fi modulata si interpretata pe o scara foarte larga.

Ritmul, volumul si tonul vocii pot avea variatii diferite. Astfel, la o persoana care foloseste un ritm rapid si un ton grav sensul mesajului va fi încarcat de emotii negative cum ar fi agresivitatea.

Pentru a avea succes într-un discurs tonul (inflexiunea vocii) trebuie sa fie calm si sigur dar sa nu fie uniform pentru a nu induce monotonia. Ritmul, care reprezinta felul în care se alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate trebuie sa fie ales în functie de ceea ce se doreste sa se comunice (alternarea ritmului alert cu cel redus). Volumul, adica intensitatea vocii trebuie sa fie suficient de puternic pentru a ne face auziti de toate persoanele care ne asculta.

Volumul prea ridicat poate deranja si poate fi considerat chiar agresiv. Volumul crescut poate reduce însa putin si emotiile pentru ca ne poate face putin mai siguri pe noi.

Ruperile de ritm ofera posibilitati mari de atragere a publicului. Fara a interveni brusc, ele accentueaza importanta anumitor parti ale discursului. Schimbarea de ritm se face treptat, pentru a nu deranja, dar nu foarte lent, pentru a putea fi perceputa.