Conștiința de Sine a Militarilor și Influența Acesteia asupra Capacității Lor de a Asuma Roluri în Subunitate

INTRODUCERE

Viaţa reprezintă rezolvări de probleme care presupun evaluări succesive, comparaţii între “ce este necesar să fac” şi “ ce pot să fac”. Cu cât încercăm să descoperim lucruri inedite despre noi şi relaţiile noastre cu mediul şi, cu noi înşine, cu atât apar mai multe semne de întrebare. De aceea, ar trebui ca în timpul vieţii noastre, să încercăm să analizăm întregul şi nu aspecte disparate, să înţelegem întregul mecanism al Fiinţării noastre fără a ne abate în alte direcţii banale, deoarece "adevărul poate fi aflat doar în întreg şi întregul este adevăr".

Concepţia de cercetare şi explicaţia procesual-organică dată existenţei sociale, răspund nevoii unei teorii coerente a fiinţei umane, ca bio-organizare şi socio-organizare, se argumentează că omul este consecinţă şi expresie a unor procesări bio-energetice şi bio-informaţionale, dar şi a unor procesări socializante.

Sinele şi conştientizarea expresiei sale oferă elemente de modelare a combatantului eficient în războiul modern, a cărui notă definitorie este atitudinea de învingător. Acesta fiind instruit şi educat ca un învingător, având caracteristicile subliniate de A.H. Maslow pentru subiecţii motivaţi de nevoia de afirmare a sinelui, percepere eficientă a lumii, acceptarea sinelui, a altor persoane şi situaţii fără a fi afectat, spontaneitate şi naturaleţe, centrarea pe probleme, discriminarea eficientă între mijloace şi scop.

Însă individul se raportează constant la cei din jurul său şi el trăieşte pregnant într-un grup la care se raportează şi de la care asimilează valori, automat el stabileşte tot soiul de relaţii cu indivizii din cadrul acestuia. Pe timpul vieţii sale individul nu poate trăi singur, el caută mereu răspunsuri, el vede, simte şi relaţionează, cu cei din jurul său.

Relaţiile interpersonale, cu caracterul lor direct, conştient, joacă un rol foarte important în cadrul formării personalităţii indivizilor. Rolurile care i se vor atribuie în cadrul grupului, vor fi asumate dependent de modul în care individul se poate conştientiza pe sine. De modalitatea în care individul va conştientiza caracteristicile sinelui său depind reprezentările sale despre propria persoană, mai precis despre capacităţile sale acţionale.

Caracteristica fundamentală a sistemului conştient este aceea de a consta din două compartimente complementare, imposibil de conceput unul fără celălalt: conştiinţa despre lume şi conştiinţa despre sine. Conştiinţa de sine sau autoconştiinţa, rezultă în cea mai largă măsură, din recurenţele mediului social şi uman asupra individului. Conştiinţa de sine reprezintă conştiinţa proprie persoanei, a locului şi valorii în relaţiile ei cu ceilalţi, fiind precedată de conştientizarea mai întâi a obiectelor şi fenomenelor din jur, a persoanelor cu care vine în contact cu individul.

Conştiinţa de sine constă de asemenea într-o specie de dedublare prin care reflexivitatea se întoarce asupra propriei persoane. Ea se realizează prin trăirea propriei experienţe şi permite introspecţia. Forţând puţin lucrurile, am putea echivala conştiinţa de sine cu subiectul care întreprinde o acţiune.

Oamenii trec succesiv prin mai multe modalităţi de obţinere a conştiinţei despre sine. De la modalitatea mitică omul trece la modalitatea religioasă şi la cea empirică, apoi la cea analitică, prin care se valorifică rezultate ale interogărilor teoretice. Constatăm că astăzi toate aceste modalităţi coexistă. În timp, pe măsură ce s-a conturat o nouă modalitate de interpretare a sinelui, s-au modificat raporturile dintre anumiţi oameni, în funcţie de noile genuri de interpretări date sinelui.

De-a lungul generaţiilor, în conştiinţa de sine a individului s-a acumulat tezaurul intelectual, moral şi artistic al diferitelor comunităţi, la care omul a fost părtaş, secole de-a rândul. Ca urmare conştiinţa de sine este apreciată ca o structură relativ stabilă de cunoştinţe, valori, atitudini, convingeri, modele de comportare şi de relaţionare socială. Ea se constituie de-a lungul istoriei vieţii omului, fiind particularizată de originea etnică, de descendenţa din acelaşi neam sau grup etnic şi de apartenenţa fizică la un anumit teritoriu.

Toate cele afirmate anterior vor fi utilizate în cadrul studiului pentru a sublinia influenţa conştiinţei de sine a militarilor în capacitatea lor de a-şi asuma rolurile din cadrul subunităţii.

Pentru aceasta am structurat lucrarea pe patru mari capitole. Astfel primul capitol conţine câteva consideraţii de ordin general privind conştiinţa de sine, modul ei de constituire, structura sa, precum şi câteva aspecte de care depinde conturarea conştiinţei de sine.

În al doilea capitol, datorită faptului că problema conştiinţei de sine a fost tratată în special prin prisma teoriei procesual-organic, am conştientizat nevoia prezentării la început, a unor noţiuni cu privire la natura umană atât în viziunea psihologiilor cât şi în cea a teoriei procesuale. În partea a doua a capitolului am făcut câteva referiri la organizaţii, dar mai ales la situaţia oamenilor în cadrul acestora.

În continuarea lucrării, mai exact în capitolul al treilea am prezentat câteva aspecte care particularizează rolurile în organizaţia de tip militar. Am subliniat aici, acele aspecte ale conştiinţei de sine care influenţează capacitatea de asumare a rolurilor în subunitatea militară, cu precădere din punctul de vedere al comandantului acesteia.

În ultimul capitol este prezentată o aplicaţie practică la cea ce am prezentat în lucrare. Astfel, am întocmit două modele al conştiinţei de sine, unul care poate favoriza, iar celălalt poate afecta, asumarea rolurilor în subunitatea militară.

Concluziile nu fac altceva decât să reia o parte din ideile cadru prezentate pe parcursul lucrării, suplinite fiind de anumite propuneri pe care le înaintăm şi pe care le considerăm deosebit de utile pentru îmbunătăţirea şi eficienţa activităţii oricărui cadru militar.

Suntem conştienţi de faptul că încă multe aspecte posibile de abordat au rămas netratate în întreaga lor complexitate şi profunzime. Sperăm, totuşi, că această lucrare să sensibilizeze asupra problemei şi să ofere comandanţilor de subunitate date suficiente pentru înţelegerea conceptului de conştiinţă de sine, să le ofere o viziune cât mai amplă asupra modului în care pot să-şi asume rolul ce le revine în cadrul subunităţii.

Scopul nostru a fost să venim în ajutorul viitorilor şi actualilor comandanţi oferindu-le acest conţinut ce se vrea cât mai util în actul de comandă. În ce măsură am reuşit, dumneavoastră cititorii sunteţi cei mai îndreptăţiţi să o faceţi.

CAPITOLUL I

EXPLICITARE TEORETICĂ A CONŞTIINŢEI DE SINE

1.1 Abordare din perspectiva modelelor psihologice

La momentul actual se remarcă o extraordinară expansiune a problematicii sinelui (eului). Discipline psihologice care în trecut erau mai puţin interesate de acest aspect devin preocupate de studiul lui. Studierea problematicii sinelui (eului) a fost impusă de înclinarea psihologiei spre aspecte practice dar mai ales de necesitatea de a identifica un parametru conceptual pentru o teorie validă a personalităţii.