Criminali în Serie

Poate fi definită ca o acţiune în care un număr oarecare de persoane sunt ucise de un singur asasin într-un timp relativ scurt şi aproximativ în aceeaşi arie geografică.

De exemplu, în 1977, Fred Cowan , un simpatizant nazist, s-a dus la fostul său loc de muncă din New Rochelle, New York, înarmat cu pistoale şi o puşcă semiautomată, si a tras în angajaţii negri şi evrei, ucigând patru dintre aceştia şi un poliţist. După ce a mai rănit si pe altii s-a sinucis.

În decembrie 1989, un bărbat îmbrăcat în costum de vânătoare, ducând cu el o carabină, a intrat într-o sală de cursuri a Universităţii din Montreal, Canada, a masacrat paisprezece femei, rănind încă o duzină, după care şi-a pus capăt zilelor. Motivul a fost pe cât de simplu, pe atât de terifiant: le ura pe „feministe”.

În ceea ce priveşte „crima teroristă” , asasinatele au loc într-o perioadă de timp oarecum mai lungă: ore sau zile.

În august 1987, Michael Ryan , înarmat cu un pistol-mitralieră Kalasnikov, a terorizat oraşul englez Hungerford, lăsând în urma lui 17 morţi (inclusiv propria sa mamă) si 14 răniţi apoi s-a împuşcat în timp ce era asediat în clădirea unei şcoli.

 În august 1991 un australian, Wade Frankum, care a înnebunit subit pe când se afla într-o zonă comercială din Sydney şi a împuşcat şapte persoane inocente înainte de a întoarce ţeava armei spre sine însuşi.

O caracteristică notabilă, atât a criminalului în masă, cât şi a celui terorist, este relativa lui indiferenţă faţă de preocuparea de a scăpa de consecinţele gestului său, sau faţă de siguranţa personală, în mod frecvent, acest gen de ucigaşi se sinucide.

Psihologul Elliott Leyton afirmă despre asasinul în masă că „el nu mai vrea să trăiască, iar crimele lui constituie urma lăsată după sinucidere”.

Crimele se repetă („în serie”), petrecându-se cu frecvenţă mai mare sau mai mică, adeseori crescând ca număr, după o perioadă de timp ce poate însemna chiar ani de zile ; ele continuă până când asasinul este prins, sau până când moare sau, la rândul său, este ucis.

Pentru cei mai mulţi criminali în serie, actul crimei , dublat adeseori de abuz sexual şi mutilare, constituie un motiv în sine.

De exemplu, credinţa lui Ted Bundy era că actul de a ucide generează o asemenea senzaţie de plăcere pură şi că te „înalţă” din punct de vedere psihic atât de sus, încât ucigaşul este silit să omoare din nou.

În plus, la fel ca în cazul stimulării prin alcool sau droguri, „doza” e din ce în ce mai mare- asasinul va continua în serie îndeletnicirea sa oribilă până ce, fie va muri, fie va fi omorât, sau până când va fi prins si înlăturat din societatea pe care o afectează.