Dependența de jocuri de noroc

INTRODUCERE

„Norocul nu numai că este orb, dar orbeşte adesea pe mulţi dintre aceia care sunt mângâiaţi de el.”.

- Cicero-

Jocurile de noroc și pariurile în societatea contemporană reprezintă o formă de divertisment acceptată social, dar riscul ca practicarea acestora să degenereze într-un obicei necontrolat, cu numeroase consecinţe negative, a transformat jocurile de noroc şi în obiect de studiu al psihologilor şi sociologilor.

Motivul pentru care am ales să abordez acest subiect a fost dorinţa mea de a atrage atenţia asupra dependenţei de jocuri de noroc care reprezintă o problemă serioasă, cu care se confruntă în ultima perioadă tot mai multe persoane şi care afectează atât jucătorii dependenţi, cât şi mediul familial al acestora, precum şi societatea românească în ansamblul ei.

În momentul în care o persoană joacă din ce în ce mai mult şi rezervă tot mai multe resurse financiare în detrimentul celorlalte activităţi zilnice, se poate afirma că se iniţiată şi se dezvoltă un comportament excesiv, compulsiv, care riscă să se transforme în dependenţă.

Consecinţele dependenţei de jocuri de noroc sunt variate, de la probleme financiarela stres intensificat sau prelungit, de la familii destrămate, averi irosite, de la vieţi distruse, la abandon educaţional, şi devine din ce în ce mai important ca generaţia tânără, în special, dar şi restul populaţiei care intră tot mai des şi în număr tot mai mare în sălile de jocuri sau în cazinouri să înţeleagă ce înseamnă să joace responsabil şi cum să ocolească alunecarea spre dependenţă.

Lucrarea începe cu definirea conceptului de dependenţă de jocuri de noroc. Conceptul este definit cu o scurtă trecere istorică prin conţintul dinamic al acestei activităţi şi prin tipologia sau categoriile de jocuri de noroc existente în prezent în plan mondial. În continuare se enumerează etapele în cadrul cărora jocul de noroc se poate transforma în dependenţă şi consecinţele negative ale acestei dependenţe asupra jucătorilor, a familiilor acestora şi a societăţii în general.

Capitolul al doilea analizează un set de criterii de diagnostic pentru jocul de şansă patologic, denumirea sub care apare dependenţa de jocuri de noroc şi în literatura de specialitate românească (Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale DSM – IV – TR, 2000).

Termenul original, pathological gambling, apare pentru prima oară în literatura internaţională de psihologie în a treia ediţie a cărţii Diagnostic and Statistical Manual (DSM – III) of The American Psychiatric Association (APA, 1980).

În capitolul al treilea se prezintă metode şi programe de tratament a dependenţei de jocuri de noroc. Programele de prevenţie a dependenţei de jocuri de noroc însumează prevenţia primară, prevenţia secundară şi prevenţia terţiară.

În cadrul părţii de cercetare a lucrării s-a apelat la metoda chestionarului. În vederea realizării obiectivelor şi testării ipotezelor acestei cercetări, am testat grupul de dependenţi de jocuri de noroc si grupul de subiecţi cu alte forme de dependenţă (fumătorii, consumatorii de alcool, consumatorii de droguri uşoare).

CAPITOLUL I

Abordări conceptuale cu privire la dependenţa de jocuri de noroc

1.1. Ce este dependenţa de jocurile de noroc?

Când facem referire la dependenţă avem de obicei în faţa ochilor imaginea unui alcoolic sau a unui consumator de droguri, o persoană care simte acut nevoia fizică să consume o anumită substanţă pentru a-şi putea desfăşura activităţile zilnice.

Acesta este cazul clasic de dependenţă fizică în care organismul s-a adaptat la consumul de substanţe (alcool, tutun, droguri, substanţe etnobotanice) şi vrea să le consume constant şi uneori în cantităţi din ce în ce mai mari, pentru a le resimţi efectul scontat (denumit toleranţă). În situaţia în care persoana dependentă nu are acces la substanţa respectivă, organismul său manifestă anumite efecte adverse opuse stării de bine pe care o resimte atunci când consumă substanţa, stări ce includ atât distres psihologic, cât şi dureri fizice.

Dar, în afară de dependenţele fizice enunţate mai sus, există şi dependenţa psihologice, fără legătură cu ingerarea unor substanţe şi în această categorie intră dependenţa de jocuri de noroc, dependenţa de pornografie, dependenţa de cumpărături, dependenţa de internet, dependenţa de muncă.

Deşi participarea la jocurile de noroc este resimţită în general ca o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber, pentru alte persoana nevoia stringentă de a juca devine atât de pregnantă , încât interferează puternic cu celelalte aspecte ale vieţii lor, dar şi ale membrilor familiei acestora.

Coventry şi Brown (1993) au sugerat că necesitatea de a reduce anumite stări aversive, cum ar fi depresia sau plictiseala, motivează indivizii să se angajeze în comportamente de dependenţă. Plictiseala, un construct psihologic care a fost relativ neglijat în studiile despre dependenţe, a fost definit ca o stare de oboseală mintală şi nemulţumire, produsă de lipsa interesului sau de lipsa de activitate (A.Blaszczynski, 2010).