Desenul ca mijloc de diagnosticare a abaterilor în dezvoltarea fizică și psihică

Introducere

Scopul lucrării constă în studierea problemei legate de importanţa activităţilor plastice în diagnosticarea dezvoltării copilului; de a evidenţia legătura ce există între desenul copilului şi intelectul, starea emoţională a lui, pentru o integrare socială mai bună a acestuia.

Obiectivele lucrării sunt:

• pentru a studia mai aprofundat problema ce ţine de aplicarea activităţilor plastice în scop de diagnostic, ce implică şi analiza rezultatelor, ar fi bine dacă se va studia şi se va face cunoştinţă cu literatura şi monografia referitoare la acest domeniu;

• aplicarea diferitor teste diferitor categorii de copii pentru a observa legătura dintre creaţia artistică şi intelectul acestora, totul din perspectiva studiilor psihologilor cu renume.

Metodele şi tehnicile de studiu:

Studierea problemei abordate s-a realizat prin aplicarea unui complex de metode: studierea şi analiza literaturii ştiinţifice de specialitate (analiza documentară), studiu de caz, observarea, testarea.

Capitolul I

Importanţa activităţii plastice pentru diagnosticarea dezvoltării copilului pe durate de lucru a comisiei medico - psihoped

Academicianul V. M. Behterev scria că „desenul copilului este martorul obiectiv al apariţiei şi dezvoltării psihicului copilului”.

Dintre diferite tipuri de activităţi (de învăţare, de muncă, de joc) copii preferă activitatea de desen şi o găsesc foarte interesantă şi captivantă. Datorită accesibilităţii, caracterului concret ea se aseamănă cu jocul.

După părerea L. L. Vigotski, L. L. Rubinştein, A. N. Leanteva şi a altor psihologi ruşi, psihicul omului se restructurează se schimbă în ritm rapid în procesul de creaţie. Desenul, ca formă de creaţie include în sine multe componente ale proceselor psihice şi de aceea, trebuie considerat ca un factor important în formarea personalităţii.

Şcoala de masă are în faţa sa o sarcină importantă şi plină de răspundere – să asigure fiecărui copil în procesul de instruire şi educare o dezvoltare multilaterală. Pe parcursul rezolvării acestei sarcini complexe colectivul pedagogic constată câteodată, la anumiţi copii, prezenţa în procesul de învăţământ a unor dificultăţi ce reprezintă consecinţa diferitelor abateri în dezvoltare şi se concretizează în insuccesul lor şcolar.

Abaterile sau anomaliile în dezvoltarea copiilor sunt extrem de variate. Ele se pot referi la diferite laturi ale dezvoltării psihofizice a copilului: sistemul audio-verbal, percepţia vizuală, oferta intelectuală, emoţional – volitivă, motrică, pot să se manifeste în grade diferite şi să fie generate de cauze diverse.

Desenul poate fi ca mijloc de influenţare pedagogică, ca metodă de studiu psihope-dagogică a copilului, cât şi ca metodă de determinare a gradului de reţinere în dezvol-tare sau a handicapului mintal.

Cunoaşterea universului interior al copilului beneficiază de un ajutor considerabil din partea tehnicilor expresiv - creative de investigaţie şi terapie, dintre care desenul serial, modelajul, jocul cu nisip, exerciţiul mimico - pantomimic şi dramaterapeutic etc. sunt cele mai frecvent utilizate de consilieri şi psihologii speciali/aţi în problemele copilului.

Desenul liber sau tematic constituie o foarte potrivită modalitate de evaluare a per-sonalităţii în formare a copilului,a problemelor sale emoţionale, precum şi a relaţiilor lui cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existenţială, a capacităţilor şi a dificultăţilor sale de a se adapta la mediul social.