Dezvoltarea Inteligenței Emoționale - Mijloc de Prevenire a Consumului de Droguri și Alcool

Capitolul I : Introducere în domeniul inteligenţei emoţionale

Trăim într-o cultură în care copiii sunt învăţaţi încă de mici să asculte cu supunere şi să nu dea frâu liber imaginaţiei, să stea în banca lor şi să răspundă numai când sunt întrebaţi. Tot ceea ce contează e să ştii lecţiile şi temele perfect dacă vrei să ai note bune şi să nu-ţi dezvolţi abilitatea de a comunica sentimente şi emoţii. De aceea, multe persoane nu reuşesc azi în viaţă deşi au o inteligenţă dezvoltată.

În prezent, există un dezacord legat de caracteristica înnascută sau dobandită a inteligenţei emoţionale, dar se consideră, de cei mai mulţi specialişti că, spre deosebire de gradul de inteligenţă, care rămâne constant de-a lungul vieţii, sau de personalitate, care nu se modifică, competenţele legate de inteligenţa emoţională sunt în cea mai mare parte învăţate. Cu alte cuvinte, orice om îşi poate ridica gradul de inteligenţă emoţională prin educaţie şi exerciţii, deşi unele componente ale inteligenţei emoţionale sunt tratate ca trăsături de personalitate şi fiind deci mai greu de modificat.

Inteligenţa emoţională reprezintă capacitatea de a recunoaşte propriile emoţii şi sentimente şi pe cele ale celorlalţi, de a ne motiva şi de a face un mai bun management al impulsurilor noastre spontane, cât şi al celor apărute în relaţiile cu ceilalţi. Ea descrie calităţi complementare, dar distincte de inteligenţa pur cerebrală (IQ). Aşa se explică faptul că multe persoane dotate cu IQ sfârşesc prin a lucra pentru oameni cu IQ mai scăzut decât al lor pentru că nu au inteligenţa emoţională dezvoltată.

Inteligenţa emoţională fusese identificată încă din 1920 de către E.L.Thorndike şi definită ca inteligenţă socială - "abilitatea de a înţelege şi lucra cu femei şi bărbaţi, băieţi şi fete - de a te comporta cu înţelepciune în relaţiile umane" (E.L.Thorndike, 1920). Mai târziu, prin anii '80, acest tip de inteligenţă a fost împărţit în inteligenţă inter şi intra personală. Primul tip - cea interpersonală - fiind abilitatea de a îi înţelege pe alţii (ce îi motivează, cum lucrează, cum poţi coopera mai bine cu ei), iar cea de a doua - intrapersonală - aceeaşi abilitate, numai că îndreptată spre propria persoană. Inteligenţa emoţională este astfel o "inteligenţă socială" care înseamnă abilitatea de a stăpâni emoţiile personale şi ale celorlalţi, a le diferenţia între ele şi a folosi aceste informaţii pentru a ghida modul de gândire şi acţiune.

Salovey şi Mayer (1990) definesc inteligenţa emoţională ca „instanţa capabilă de a controla şi regla propriile sentimente şi pe cele ale celorlalţi şi de a ne dirija gândurile şi acţiunile”.

Importanţa planului emoţional este clară dacă ne gândim ca trăirile afective sau emoţiile noastre sunt informaţii de la propriul corp în legătură cu ceea ce i-ar putea asigura starea de bine, de optim funcţional. Trăirile interne de factură afectivă s-au structurat în cursul a milioane de ani de evoluţie şi rafinare, pentru a ne ajuta să supravieţuim şi să ne adaptăm. Fără să ţinem cont de mesajele pe care emoţiile ni le transmit nu vom reuşi să fim fericiţi, riscând chiar să avem o sănătate şubredă şi o moarte prematură.

Inteligenţa emoţională nu înseamnă numai „a fi amabil”, a da frâu liber sentimentelor, ci să-ţi controlezi afectele pentru a le da expresia cea mai adecvată şi mai eficientă, ceea ce permite o cooperare fără fricţiuni între oameni, în vederea realizării unor obiective comune.

În 1995, psihologul american Daniel Goleman a publicat o carte care a devenit best seller - "Emotional Inteligence: Why It Can Matter More Than IQ" ("Inteligenţa emoţională: De ce poate fi mai importantă decat IQ), aducând în actualitate şi definind practic noţiunea de inteligenţă emoţională. Considerată de autor cheia succesului personal şi profesional, inteligenţa emoţională este un amestec de stăpânire de sine, motivaţie, empatie, gândire liberă, tact şi diplomaţie. Aceste atribute ale unei persoane o fac să aibă o inteligenţă emotională ridicată. Astfel, ea îşi poate controla reacţiile emoţionale în raport cu alte persoane, datorită faptului că este conştientă de toţi factorii care contribuie la apariţia reacţiei respective.

Tipuri de inteligenta emotionala

Howard Gardner ( psiholog la Harvard) este părintele modelului Inteligenţelor Multiple. În accepţiunea lui, avem de a face cu şapte inteligenţe:

• Inteligenţa spaţială - capacitatea de a vedea structuri şi forme cu precizie; cei care posedă acest tip de inteligenţă se exprima foarte uşor prin desene, fotografii sau sculpturi;

• Inteligenţa kinestezică – capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonând mişcările foarte bine şi, în acelaşi timp, putând să înţeleagă rapid toate nuanţele unei mişcări;

• Inteligenţa muzicală – capacitatea de a identifica stilul unui compozitor şi de a recunoaşte diverse partituri muzicale;

• Inteligenţa lingvistică – capacitatea de a învăţa foarte uşor o limbă străină sau de a dezvolta un vocabular foarte bogat.;

• Inteligenţa logico-matematică – capacitatea de a rezolva cu uşurinţă probleme şi de a te simţi foarte confortabil atunci când se lucrează cu numere; aceasta este cea care determină obţinerea unor scoruri foarte mari la testele care măsoară coeficientul de inteligenţă tradiţional;

• Inteligenţa interpersonală – abilitatea de a-i înţelege şi de a relaţiona cu ceilalţi;

• Inteligenţa intrapersonală – abilitatea de auto-reflecţie şi de conştientizare a propriului eu.

Daniel Goleman reduce aceste 6 tipuri de inteligenţă la două: intelectul şi inteligenţa emoţională.