Dezvoltarea Proceselor de Reflectare

I. STADIILE DEZVOLTARII PSIHICE, DEFINIRE SI CLASIFICARE

Dezvoltarea ontogenetica generala se realizeaza prin crestere si maturizare – doua aspecte fundamentale ale dezvoltarii. Cresterea se refera la aspectul cantitativ, de acumulare treptata, care favorizeaza transformari, restructurari, iar maturizarea se exprima ca un proces de modificari calitative

Intre cele trei forme ale dezvoltarii umane exista o stransa interactiune si interdependenta. Astfel, dezvoltarea psihica se realizeaza corelat cu cea biologica, dar nu simultan. Se stie ca pe la 15 ani cresterea inceteza, ceea ce nu inseamna ca inceteaza si dezvoltarea psihica, dimpotriva aceasta cunoaste o evolutie impresionanta. De asemenea dezvoltarea biologica influenteaza dezvoltarea psihica

Ritmul diferit de crestere si contexture complexa diferentiala fac ca la aceiasi varsta cronologica copii sa fi e relative diferiti din punct de vedere al varstei de dezvoltare. Acest fapt este mai evident in perioada pubertatii si adolescentei (de la 10 la 18 ani). Factorii care conditioneaza cresterea sunt numerosi. Dintre ei, enumeram regimul zilnic (nutritia), unele caracteristici biologice, glandele cu secretie interna.

Stadialitatea este prezenta atat in abordarea genetica (longitudinala) a vietii psihice, deci la nivelul procesualitatilor psihice (cognitive, afective, moral-sociale) - ca stadii genetice, cat si in perspectivele transversale ce urmaresc unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice intr-o etapa anume – ca stadii de varsta sau psihodinamice.

Varsta cronologica nu corespunde cu varsta biologica si nici cu cea psihica iar aceasta din urma poate fi diferita pentru aspecte psihice diferite chiar daca momentul chronologic este acelasi. In precizarea reperelor psihogenetice, ca posibilitati de exprimare a dezvoltarii psihice, U. Schiopu propune trei criterii:

tipul fundamental de activitate: joc, invatare, munca ; tipul de relatii care pot fi obiectuale si sociale si tipul de contradictii dintre cerintele externe si cerinte subiective (dorinte, idealuri, aspiratii).

Stadiul de varsta nu este identic si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. Un stadiu de varsta poate cuprinde aspecte ce tin de doua stadii genetice diferite ale acelorasi procesualitati psihice.(ex. Gandirea scolarului opereaza atat cu elemente concrete, situative cat si cu cele logice). De asemenea, pot exista decalaje intre diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex. Decalajul intre maturizarea cognitive, afectiva si morala in adolescenta).

Stadiile dezvoltarii au definite de psihologul Paul A. Osterrieth ca fiind “momente ale dezvoltarii caracteristice printr-un ansamblu de trasaturi coerente si structurale care constituie o mentalitate tipica si consistenta, dar trecatoare”. Stadiile sunt “decupaje” in evolutia genetica a omului care indeplinesc urmatoarele conditii: 1. dispun de o ordine logica, de succesiune in timp, neputand fi inversate intre ele; 2. reprezinta o structura unitara a vietii psihice si nu o simpla juxtapunere pe insusiri si functii psihice ; 3. au caracter integrator, in sensul ca structurile anterioare se integreaza in cele superioare, devenind o premise, o conditie pentru ele ; 4. dispun de momente preparatorii, de inchegare si definitivare ;

5. reprezinta o modalitate de echilibrare relative a proceselor, insusirilor si structurilor psihice.

Dezvoltarea psihica se realizeaza in stadii. Prin stadii se delimiteaza in timp consolidarea unor particularitati ale activitatii psihice, care se exprima printr-un anumit nivel de organizare a capacitatilor intelectuale, volitionale, afective a particularitatilor constiintei si personalitatii copilului.

Fiecare stadiu al dezvoltarii psihice contine, in esenta, in afara de modalitatile specifice de activitate si relatii, modalitati inferioare, ramase din stadiul anterior, ceea ce duce la dezvoltarea unor contradictii dialectice active intre modalitatile vechi si cele noi proprii stadiului respective.

Pe de alta parte, in cadrul fiecarui stadiu, incep sa se dezvolte germenii unor noi relatii, ai unor noi forme de activitate si, evident, ai unor noi capacitate si particularitati ale psihicului infantile. Totodata abordarea stadiala a dezvoltarii psihice da posibilitatea adancirii analizei stiintifice, disecarii si descifrarii, clasificarii si compararii, descrierii si explicarii evolutiei vietii psihice a individului pana la aflarea substratului logic al dezvoltarii psihicului.

In stabilirea stadiilor dezvoltarii psihice se porneste de la un ansamblu de criterii, printre care mai importante sunt: locul ocupat si rolul indeplinit de individ in sistemul relatiilor sociale; tipul de activitate dominanta; varsta cronologica. In functie de aceste criterii au fost desprinse urmatoarele stadii de dezvoltare psihica : 1.stadiulsugarului ( 0-1 an); 2. perioada anteprescolar ( intre 1-3 ani); 3.perioada prescolara (de la 3–7 ani); 4.perioada scolarului mic(7 -11 ani), perioada preadolescentei (11 – 14 ani); stadiul adolescentei (14 – 18,20 ani). Intre acestea exista , dupa cum vom vedea o serie de perioade sau substadii cu particularitati distincte.

Perioada care dureaza de la nastere pana la 1 an cuprinde urmatoarele subperioade:

a) Subperioada nou nascutului (de la nastere la aproximativ 3 luni). Aceasta perioada se caracterizeaza prin adaptare biologica primara,prin depasirea anabolismului total intrauterine. In aceasta etapa a dezvoltarii se organizeaza, in procesull insusirii experientei cognitive, bazele perceptiei ca process de reflectare a realitatii obiective.

b) Subperioada sugarului mic ( de la 3 la 6 luni). Se caracterizeaza prin dezvoltarea intense a capacitatilor de orientare perceptive in mediul apropiat, prin constituirea elementara a bazelor conduitei si prin apucarea obiectelor.

c) Subperioada sugarului mare (6 – 12 luni). Propriu acestei perioade este ritmul foarte intens de dezvoltare psihica, prin organizarea mersului ; acum se pun bazele vorbirii si ale manuirii elementare a obiectelor.

Dupa alti autori exista, pe langa cele patru stadii enumerate mai sus si stadiul perioadei adulte, ce cuprinde urmatoarele substadii: tineretea, maturitatea, batranetea.

J. Piaget a stabilit patru asemenea stadii principale, in interiorul fiecaruia delimitandu-se substadii: 1. stadiul actiunilor senzori-motorii (inteligenta senzori-motorie) – (0-2 ani); 2. stadiul preoperator (inteligenta preoperatorie) – (2-7 ani); 3. stadiul operatiilor concrete – (7-11 ani); 4. stadiul operatiilor formale – (11-14 ani), stadii ce reprezinta evolutia ontogenetica a operatiilor gandirii.