Dosar de practică psihologică - centrul de dializă cronică

CADRUL GENERAL

Stagiul de practica a fost desfasurat in cadrul Centrului de Dializa Cronica Iasi, sub indrumarea psihologului sectiei.

Obiectivele tratamentului insuficientei renale cronice sunt grupate in prezent pe doua mari directii : scaderea mortalitatii si cresterea calitatii vietii pacientilor. Datele despre mortalitatea acesteri categorii de pacienti ofera o imagine incompleta asupra eficientei actului medical, in conditiile in care conceptul de management al bolii renale cronice este in plina dezvoltare, acesta cuprinzand ca o componenta esentiala perceptia pacientilor asupra sanatatii proprii. In acest context, evaluarea calitatii vietii a devenit sarcina deosebit de importanta a psihologului sectiei de nefrologie, in vederea detectarii acelor arii ale insuficientei renale cronice in care efortul terapeutic, cercetarea si suportul social sunt extrem de importante. De asemenea, studiul calitatii vietii pacientilor care sufera de aceasta boala reprezinta o etapa premergatoare elaborarii de programe de reabilitare, care, in ultima instanta, vizeaza scaderea costurilor necesare ingrijirii acestor pacienti.

Initierea dializei cronice reprezinta un moment extrem de stresant pentru pacientul cu insuficienta renala cronica terminala. Probabil cel mai dificil aspect pe care bolnavul si familia acestuia trebuie sa-l inteleaga si sa-l accepte este ca dializa nu vindeca boala renala. Prin dializa pacientul este mentinut in viata insa functiile rinichiului nu pot fi substituite in totalitate. Constientizarea acestui fapt dezorganizeaza viata bolnavului, acesta fiind obligat sa-si perceapa altfel corpul si sa-si reconsidere rolurile sale profesionale si familiale.

CAZUL 1

Pacientul C. A. este un barbat in varsta de 52 de ani, cu domiciliul in mediul rural, care a fost diagnosticat cu induficienta renala cronica in 2005. Rinichii sai nu mai functioneaza deloc in acest stadiu, iar incetarea dializei ar duce la deces. Pacientul realizeaza o data la 6 ore o sedinta de dializa peritoneala, prin intermediul unui cateter inserat in burta (cavitatea peritoneala). Pacientul isi face singur dializa, la domiciliu, si vine la control medical doar 1 data pe luna.

Metoda peritoneala este mult mai fiziologica decat hemodializa (care presupune dependenta pacientului de aparatul care ii curata sangele de 2-3 ori pe saptamana) si ii confera pacientului o stare mai buna si libertate de miscare.

Pierderea rolurilor sociale, alterarea planurilor de viitor, nesiguranta, afectarea imaginii si a stimei de sine sunt doar cateva dintre realitatile la care pacientul dializat trebuie sa se adapteze pentru a putea beneficia la maximum de tratamentele recomandate de medicul specialist.

C.A. face parte dintr-un lot de pacienti pe care spitalul i-a inclus intr-un studiu de prezicere a peritonitei (principala complicatie a dializei peritoneale) la pacientii cu dializa peritoneala, studiul avand ca ipoteze presupunerea ca degradarea cognitiva sau a calitatii vietii influenteaza numarul de peritonite dezvoltate de pacient.

Aceasta este prima sedinta a dlui C.A. cu psihologul, asa ca pentru inceput, acesta se prezinta si ii explica pacientului de ce se afla in cabinetul psihologic. Completeaza apoi impreuna o Fisa de evaluare psihologica cu date generale (nume, prenume, status marital si educational, data diagnosticarii si data inceperii dializei etc.). Psihologul parcurge impreuna cu pacientul toate aspectele bolii, incepand de la momentul diagnosticului si pana in prezent, urmarind, printre altele, statusul emotional, reprezentarile mentale ale insuficientei renale si nivelul de acceptare al bolii. C.A. raspunde clar si prompt la intrebari, se afla intr-o stare de spirit buna si nu isi percepe boala intr-un mod exacerbat.

Psihologul ii vorbeste pe larg despre transplant, profitand de faptul ca pacientul a mentionat ca are 1 frate si 1 sora, care sunt identificati ca potentiali donatori. C.A. nu luase pana in momentul de fata in considerare aceasta optiune si explicatile psihologului ii dau cu adevarat de gandit. El primeste din partea acestuia sfaturi cu privire la modul de abordare al membrilor familiei pentru eventualitatea unei donatii si trece in revista de asemenea si o serie de intrebari ce trebuiesc clarificate impreuna cu medicul specialist (pentru stabilirea eligibilitatii pacientului pentru procedura de transplant).