Empatia

1.Delimitari Conceptuale

Conform site-ului https://ro.wikipedia.org/wiki/Empatie :

„Empatia este un concept dezvoltat de catre Robert Vischer (1847-1933) care a denumit fenomenul in germana Einfuhlung,echivalent cu a spune simpatie estetica.In engleza acest termen este preluat ca si Empathy.Cel care a realizat primele studii referitoare la empatie a fost filozoful german Theodor Lipps (1851-1914).Empatia era perceputa ca o forma de cunoastere rezultata din relatiile interpersonale,constand in imitatia interiorizata a starilor si comportamentelor unei alte persoane mergand pana la identificarea cu acea persoana.Dupa studierea si testarea acestui concept Lipps a conchis ca exista 4 feluri de empatie,si anume: Empatia generala sau aperceptiva; Empatia naturala sau empirica; Empatia dispozitiei; Empatia de transpunere”.

Empatie si orientare helping

In ordinea de idei a demonstratiei incercate se inscrie si cercetarea relatiei dintre empatie si o alta trasatura comuna de personalitate care este altruismul,ca manifestare interioara de satisfacere a nevoii de acordare de ajutor celor aflati in nevoie.Studiile recente,apartinand unor autori americani (J.S.Coke,D.C.Batson,K. MCdAVIS -1978; D. Romer, Ch. L. Gruder, T. Lizzandro - 1986 ; J.F. Davidio, J.L. Allen, D.A. Schroeder -1990) vizeaza corelatiile posibile intre cele doua variabile mentionate,dovedindu-se ca prin transpunere psihologica de ordin substitutiv,se mediaza activarea capacitatii de recunoastere propriu-zisa a starii de nevoie in care se afla partenerul,precum si disponibilitatea de a actiona in vederea ameliorarii acestei stari. (Stroe Marcus,1997,pag.104-105).

Empatia si cunoasterea interpersonala

Cunoasterea psihologiei celorlalti este,fara indoiala,o capacitate general umana bazata,mai ales,pe intelegerea si evaluarea semenilor.Aceasta cunoastere se continua sau se dezvolta simultan cu o alta insusire specific umana care este autocunoasterea.Atat in cunoastere,cat si in autocunoastere se intersecteaza perceperea acurata a comportamentului altora cu modul in care ceilalti gandesc si simt cu privire la sine,printr-un apel constant la experienta validata social.(Stroe Marcus,1997,pag.111)

Empatia si acuratetea evaluativa

Un nivel ridicat de empatie favorizeaza,datorita transpunerii substitutive in cadrul intern de referinta al partenerului,o mai acurata evaluare a acestuia si implicit o mai mare apropiere de evaluarea rezultatata din opinia grupului,pe cand un nivel slab de empatie micsoreaza sansele unei acurate evaluari a partenerului,intrand intr-un conflict cu opiniile celorlalti despre aceiasi persoana.(Stroe Marcus,1997,pag.115)

Cercetarile moderne asupra empatiei surprind,o serie de functii ale empatiei :

Functia cognitiva rezulta din faptul ca prin transpunere psihologica in sistemul de referinta al altuia se realizeaza un act de cunoastere empirica a partnerelui,act utilizat cu sau fara intentie de orice persoana in relatie interpersonala.Asa cum observa J. Janis si colab.(1969) „principala informatie ce o ofera empatia este starea emotionala”.Noi nu aflam sau aflam mult mai putin prin empatie despre inteligenta,istoria persoanei sau calea de organizare a gandirii acetseia,in schimb „aflam cat de prietenos sau ostil,tensionat sau relaxat,interesat sau plictisit,deschis sau defensiv,optimist sau pesimist,cat de mult ii place viata sau e descurajat”.

Functia anticipativa a empatiei rezulta nemijlocit din functia cognitiva si presupune efectuarea unei predictii corecte a posibilului comportament al partenerelui si implicit o anticipare a strategiei de comportament al celui ce empatizeaza.Aceasta functie nu ramane manifestata numai in comunicarea interpersonala,ci se implica eficient si in transpunerea de tip artistic ca o conditie interna a realizarii actului creator.

Functia de comunicare rezulta din nevoia de empatie coroborata de cele mai multe ori cu nevoia de dialog,cu schimbarea temporara a propriei perspective cu a celuilalt,ca o conditie a unei benefice comunicari interpersonale.

Functia de contagiune afectiva e empatiei rezulta din implicatiile nivelului de apropiere(se poate citi si identificare)a eului cu partenerul prin care procesul de punere temporara in situatia celuilalt atrage dupa sine,fie chiar si prin apelare la simpatie,un proces de contaminare a starii celuilalt.Fireste,balansul pe care empatia il realizeaza pe axa identificare-detasare favorizeaza aceatsa functie.

Functia performantiala rezulta din faptul ca in anumite imprejurari de viata sau profesiuni empatia preia ipostaza de insusire psihica,devenind acea abilitate de a favoriza realizarea cu succes,la nivel supramediu a unei activitati ce implica relatii interpersonale.(Stroe Marcus,1997,pag.25-27)