Etica internetului din punct de vedere teologic

1. Cum trebuie percepută infracţionalitatea informatică?

În termeni juridici, infracţiunea informaticã presupune folosirea calculatorului ca mijloc prin care se sãvârseste o anumită infractiune. Putem face observatia in acest context că simpla sustragere de componente de comunicatie sau de calculatoare electronice nu reprezintã o infractiune de naturã informaticã, ea fiind calificatã ca un furt obisnuit.

La fel ca celelalte infractiuni, cele informatice sunt multiple si diverse. Putem spune că existã o listã a principalelor tipuri de infractiuni. Aceasta incluzand: frauda informaticã, falsul informatic, prejudiciile aduse datelor si programelor de calculator, sabotajul informatic, accesul neautorizat, interceptarea neautorizatã, reproducerea neautorizatã de programe protejate, denaturarea datelor sau a programelor de calculator, spionajul informatic, utilizarea neautorizatã a unui calculator sau a unui program de calculator.

Tara noastrã nu dispune nici la aceastã orã de o legislatie care sã combatã infractionalitatea sãvârsitã prin intermediul calculatorului. Majoritatea tãrilor mai dezvoltate au tratat de mult timp aceastã problemã. Existã chiar o recomandare a Consiliului Europei, R(89)9, care clarificã toate aceste aspecte ale delincventei prin intermediul calculatorului. Aceasta ar putea fi folositã cu usurintã pentru armonizarea legislatiilor interne cu cele comunitare.

1.1. Pirateria software

Pirateria software presupune utilizarea nepermisã si folosirea fãrã drept de autor a unui software. Statisticile spun cã rata pirateriei soft din tara noastrã este una dintre cele mai ridicate din lume. Dacã nu luam in considerare Rusia, în topul european al pirateriei programelor soft, tara noastrã ocupã de mult timp primul loc.

Acum treisprezece ani a apãrut si la noi prima lege care face referire la anumite delicte din domeniul informatic. Este vorba despre Legea nr.8/1996, numita si legea copyright-ului, care prevede, printre altele, protectia drepturilor de autor pentru programele de calculator (software). Chiar dacă această lege avea multe neajunsuri, totusi putem spune că a fost fãcut primul pas pe drumul alinierii legislatiei românesti la cele ale tãrilor avansate.

1.2. Cum poate fi perceput un hacker d.p.d.v. etic?

Dacă vom încerca să traducem direct acest cuvânt din engleza vom realiza că are un înteles cam ciudat (hack = a ciopârti). In domeniul informaticii acesta nu reprezintã altceva decât actiunea unui individ care utilizeazã cunostintele sale despre calculatoare, retele de comunicatie, lumea Internet s.a., cu scopul de a pãtrunde în locuri nepermise dintr-o retea de calculatoare, de a sustrage informatii confidentiale sau pur si simplu de a distruge, de cele mai multe ori voit, tot ceea ce s-ar putea distruge într-un calculator sau într-o retea.

Hackerii actionează foarte diferit. Fiecare avand un stil propriu de actiune. Unii actioneazã doar marcati de curiozitate, dorind sã afle cum functioneazã un anumit program sau, pur si simplu, vrand să stie ce are celalalt in calculator. Acestea ar putea reprezenta cel mai mic "rãu" pe care îl pot produce, chiar dacă uneori, involuntar sau nu, hackerii pot fi chiar folositori, ajutand la descoperirea unor bug-uri (erori) ale programelor.

Din nefericire, multi hackeri actioneazã ca niste criminali, pãtrunzând prin efractie în locuri nepermise si provocând în mod constient pagube însemnate.

Mai jos voi prezenta cateva exemple mai vechi din acest domeniu.

Pe data de 6 ianuarie 1993, câtiva hackeri din Marea Britanie au pãtruns în banca de date a unei companii comerciale din Londra, operând un transfer de 10 milioane de lire sterline. In aceeasi perioadã câteva site-uri oficiale americane au fost "ocupate" de o actiune spectaculoasã a unor chinezi. Acestia au inlocuit mesajele standard existente cu propriile lor texte de protest, instigand la un fel de mini-rãzboi psihologic. Primul exemplu se referã la o infractiune concretã, fâcând parte din categoria "campaniilor active" care lasã prejudicii ce pot fi imediat cuantificate. Al doilea exemplu este doar o "campanie pasivã", cu implicatii de naturã psihologicã în primul rând, dar si de naturã politicã.

Mai mult de 40% dintre americani au fost vizitati de cãtre persoane neautorizate în decurs de un an, spune un studiu-sondaj efectuat de Computer Security Institute Of San Francisco si de FBI's International Computer Crime Squard. În acelasi timp peste 50% au raportat cã au sesizat încercãri de acces nepermis, atât din exterior, cât si din interior.

Un raport recent al acelorasi institutii redã urmãtoarele cifre: 90% dintre organizatii au detectat probleme de securitate în ultimile 12 luni; 70% au raportat probleme neimportante, altele decât virusi, furturi de laptop-uri sau abuzuri în folosirea legãturii la Internet; trei ani la rând s-a constatat cresterea numãrului de accesãri neautorizate prin Internet (59%) fatã de 38% din reteaua internã; 74% au recunoscut cã au avut pierderi financiare; 273 de institutii au raportat pierderi de aproape 266 milioane USD (media anualã fiind 120 milioane USD).