Eul și Conștiința

Eul si Consiinta

1.CONCEPTUL DE EU

1.1.Definitii ale eului si conceptului de sine

Prin “Eu” Andre Lalande întelege constiinta individualitatii empirice, constiinta individualui in masura în care aceasta este atenta fata de ineresele individului si partial în favoarea lui.

George H. Mead considera ca Eul complet este format din “I”=eu si din “me”=mie, pe mine etc, “the I” fiind principiul actiunii si al impulsului, “the me” reprezentantul valorilor grupului social caruia individul uman apartine, al valorilor societatii in general. Prin atiunea lui, “the I” schimba structura sociala. Concomitent însa eu îmi vorbesc mie însami si am un anumit continut emotional. Din acest moment ‘the I” devine prezent în “the me”, devine “me” reprezentînd grupul de atitudini valabile pentru altii din cadrul unei comunitati. ”The me” da astfel forma lui “the I” si “the me” sunt doua ipostaze ale Eului total, acesta distingîndu-se prin constiita.

C.E.Monstakas considera ca “este mai usor sa simti Eul decît sa-l definesti”. Si totusi definitiile n-au lipsit si continua sa nu lipseasca. Paul Popescu-Neveanu defineste eul ca fiind constiinta sine, nucleul sistemului personalitatii, care cuprinde cunostintele si imaginea de sine,atitudinile constiente/inconstiente fata de valori”. ”Eul este forma suprema a fiintei noastre constiente....., constiita reflexiva constituita într-un sistem de valori proprii persoanei....., forma problematica a fiintei noastre constiente(N.Ey); “eul este o combinatie de constiinta si de alegeri” (J.T.F. Bugental); „Eul este centrarea psihica a insului, nuclearizarea psihica a acestuia, autoreflectarea sa în propria-i constiinta” (I.Alexandrescu); “Eul este individualitate constienta de sine si afirmata....., sediul ansamblului de motivatii, perceptii, a constiintei si actiunilor, care conditioneaza adaptarea la mediu... nu este o entitate fizica ci un produs”(Norbert Sillamy). “Eul este obiect al propriei sale cunoasteri si evaluari....reglator al memoriei si al biografiei personale”.

Majoritatea definitiilor precizeaza ca Eul este fapt de constiinta,dar nu orice fel de constiinta, ci o constiinta reflexiva, însotita deci de gîndire. În cazul Eului este vorba despre constiinta de sine.

Protkanis si A.G. Greenwold considera ca Eul poate fi interpretat în termenii a patru caracteristici:

1. este o structura de cunoastere;

2. continutul acestei structuri variaza de la o persoana la alta;

3. este un factor al perspectivei afective;

4. dispune de fatete difuze (publice, personale, colective), fiecare

contribuind la perspectiva afectiva a Eului. Termenul de Eu se refera la capacitatea fiintei umane de a actiona si de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi cunoscator si cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine.

Conceptul de sine. Sinele consta în totalitatea ideilor, perceptiilor, valorilor care caracterizeaza “Eul” inclusiv constiita a “ceea ce sunt” si “ceea ce pot”. Acest sine perceput influenteaza atît felul în care individul percepe lumea, cît si felul în care se comporta. Dupa parerea lui C.Rogers, individul îsi evalueaza fiecare experienta în raport cu imaginea de sine. Oamenii doresc sa se comporte consecvent în raport cu imaginea de sine; experientele si sentimentele neconsecvente cu aceasta imagine sunt înfricosatoare, motiv pentru care li se refuza accesul spre constiinta.

Conceptul de sine, desi reflecta o realitate psihoindividuala este, prin geneza si esenta sa, reflectarea unei realitati psihosociale (relationale). Este cunoscuta în literatura de specialitate, ideea de Sine ca oglinda (looking-glass self) afirmata de timpuriu de Cooley si dezvoltata ulterior de catre Mead care sustine natura si esenta sociala a Sinelui.

Ca realitate psihoindividuala, de sorginte si natura psihosociala, Sinele include în structura sa cel putin trei elemente componente: imaginea noastra despre noi însne, constiinta judecatii / evaluarii noastre de catre ceilalti si sentimentele pozitive sau negative corespunzatoare.

Interactiunea celor trei elmente ale Sinelui dau ceea ce s-ar putea numi constiinta Sinelui - factor esential în adoptarea de catre fiecare individ, a unor atitudini despre propria existenta.

Teoria compararii sociale (Festinger, 1954) arata ca exista în om nevoia de autoevaluare care presupune raportarea sa la anumite criterii, cît mai obiective. Atunci cînd, în realizarea autoevaluarii nu ne putem baza pe criterii obiective de natura materiala / nonsociala, recurgem la comparatia cu ceilalti. Celalalt devine, astfel, reper valoric si martor în evaluarea personala a subiectului. Oamenii au tendinta de a se compora, în primul rînd, cu cei asemanatori lor. Judecarea sau evaluarea Sinelui tine cont de interventia celuilalt în realizarea acestei judecati sau evaluari. Celalat face parte din grupul de apartenenta al individului în cauza sau din grupul sau de referinta.

Identitatea psihoindividuala a omului (Sinele) este o realitate psihosociala care ia nastere nu prin mecanisme intrapersonale, ci prin printr-o dinamica în care socialul si culturalul contribuie la formarea psihoindividuala, a Sinelui ca structura identitara propriei persoane.Autoevaluarea presupune raportarea individului la celalalt, proces care presupune trecerea prin filtrul normelor sociale, fundamentate pe anumite valori. Consistenta Sinelui reprezinta un factor esential în formarea unei imagini de sine adecvate, a unei autoaprecieri realiste, cu rol fundamental în constituirea unor structuri atitudinal - valorice relativ stabile, de care depinde orientarea personalitatii individului.