Evaluarea Complexă a Persoanelor cu Handicap

INTRODUCERE

Actualitatea cercetării: În prezent, se insistă asupra întăririi rolului societăţii civile, în general, a conştientizării responsabilităţii faţă de persoana cu handicap sever, responsabilităţi ce revin societăţii, familiei de apartenenţă.

Asistenţa socială complexă, exercitată de către cei specialişti – psiholog, asistent social, pedagog, pedagog social, educator specializat, sociolog, medic şi alţii – nu se desfăşoară „în orb”, la întâmplare. Ea presupune, de fiecare dată, o diagnoză a fenomenelor sociale, a problemelor cu care se confruntă comunitatea în integritatea sa, a resurselor de care aceasta dispune, precum şi a dificultăţilor şi a problemelor aflate în stare critică, în ceea ce-i priveşte pe indivizii ce o compun.

Psihopedagogia şi îngrijirea, îşi găsesc tot mai mult aplicabilitatea la nivelul serviciilor publice. Asemenea practici sunt solicitate să răspundă tot mai mult cererii de creştere a calităţii vieţii pentru cei aflaţi în dificultăţi majore, măririi autonomiei lor personale şi, totodată, participării lor, după posibilităţi, la producerea de venituri pe plan local, la creşterea integrării sociofamiliale, la amplificarea demnităţii lor umane.

În aceeaşi ordine de idei, investiţiile financiare trebuie orientate către activităţi care să definească o dezvoltare durabilă pe plan local şi judeţean. În acest sens, investiţiile în formarea şi recuperarea persoanelor aflate în dificultate se dovedesc a fi dintre cele mai profitabile.

Problema cercetării: Asistenţii personali pentru cei care prezintă handicapuri grave şi familiile acestora nu conştientizează totdeauna sarcinile ce le revin, în ipostaza pe care o deţin acela, de sprijin pentru cei apropiaţi lor, aflaţi în dificultate. Deseori, ei percep acest ajutor material ca fiind binevenit pentru întreaga familie, subiectului cu probleme acordându-i-se o atenţie scăzută, atât din punctul de vedere al măsurilor recuperatorii psihofizice, dar şi din punctul de vedere al optimizării calităţii vieţii în plan material.

Scopul lucrării îl constituie optimizarea modalităţilor de integrare socioumană a persoanelor cu handicapuri grave la nivelul unei comunităţi locale şi, implicit, creşterea calităţii vieţii acestora.

Obiectivul general al lucrării îl constituie identificarea unor modalităţi eficiente de asistenţă psihosocială complexă a persoanelor cu handicapuri grave, de la nivelul oraşului Galați, judeţul Galați.

Obiective particulare:

1. Analiza problemelor mico- şi macrosociale de la nivelul oraşului Galați, evidenţierea persoanelor cu handicapuri grave, care necesită asistenţă socială complexă.

2. Efectuarea unui studiu de fezabilitate şi eficienţă privind implementarea unor programe psihosociale pentru persoanele cu handicapuri grave.

4. Elaborarea unui proiect-cadru pentru înfiinţarea unui serviciu psihosocial de tip asistenţă personală.

Ipotezele cercetării:

În stabilirea ipotezelor cercetării, am pornit de la obiectivele pe care ni le-am propus prin investigaţia de faţă. Astfel, am pornit de la constatarea că la nivelul oraşului Galați au existat conflicte cu privire la existenţa unor imparţialităţi în ceea ce priveşte modul de ocrotire şi de acordare a gradelor de handicap pentru persoanele aflate în dificultate.

1. Presupunem că, în condiţiile cunoaşterii şi identificării obiective a persoanelor cu nevoi reale de asistenţă psihosocială personală, atunci calitatea vieţii acestora, ocrotirea şi îngrijirea lor se va îmbunătăţi.

2. În stabilirea celei de-a doua ipoteze am pornit de la constatarea că nu s-a insistat în suficientă măsură pe urmărirea evoluţiei şi educării copiilor şi tinerilor cu handicapuri grave de către asistenţii personali. Drept urmare am presupus că, în condiţiile când asistenţii sociali vor urmări îndeaproape modul de sprijin şi îngrijire personală a copiilor şi tinerilor cu handicapuri severe, atunci va creşte recuperabilitatea acestora şi gradul lor de integrare sociofamilială.

3. În ceea ce-i priveşte pe adulţii cu handicapuri severe, am constatat că îngrijirea acestora se situa la parametrii derizorii din partea persoanelor care primeau indemnizaţii în acest sens. Pornind de aici, am presupus că atunci când îngrijitorii personali ai adulţilor cu handicapuri grave sunt asistaţi de către specialişti, atunci şi calitatea muncii acestora se îmbunătăţeşte, iar relaţiile lor cu persoana îngrijită devin mai eficiente.

4. În fine, în stabilirea ipotezelor cercetării am pornit de la ideea că pe plan local nu au existat servicii permanente pentru protecţia şi îngrijirea persoanelor cu handicapuri grave, nu a existat o cultură, mentalitate referitoare la rolurile unor asemenea servicii publice. Pornind de aici am presupus că, în condiţiile existenţei unor servicii publice de îngrijire personală pentru persoane cu handicapuri grave, atunci activitatea cu un asemenea specific ca vi optimizată.

Baza conceptuală a lucrării: lucrările cu privire la Practica asistenţei sociale contemporane în lume (BOUSQUET Marie-Helene, COULSHED Veronica, DUCHEMIN Roberte, SERVION, JOHNSON, Louise C.) şi în România (MĂNOIU Florica, EPUREANU Viorica, ROTARIU Traian), lucrările sociologice contem¬porane (ILUŢ Petru, UNGUREANU Ion, COSTEA Ştefan), Politici sociale (ZAMFIR Elena, ZAMFIR Cătălin).

Baza experimentală a lucrării: în cercetarea experimentală au fost antrenaţi 40 subiecţi - persoane cu handicap grav, dintre care 17 copii şi adolescenţi şi 23 adulţi şi vârstnici.

Metode de cercetare

• Documentare cu privire la monografia oraşului Galați, identificarea trecutului şi perspectivelor acestuia

• Analiza documentelor medicale: certificat medical de încadrare în categoria de handicap sever, fişe medicale

• Ancheta socială

• Studiul de caz

• Convorbirea

Termeni-chee: handicap sever, persoane aflate în dificultate, Asistenţii personali, modalităţi de integrare socioumană, calitatea vieţii, asistenţă psihosocială complexă.

CAPITOLUL I. SUPORT TEORETIC PRIVIND ASISTENŢA SOCIALĂ COMPLEXĂ ŞI ÎNGRIJIREA PERSOANELOR CU HANDICAPURI GRAVE

1.1. Asistenţa psihosocială complexă şi îngrijirea persoanelor cu handicap grav, o preocupare de nivel naţional şi local

Societatea, în ansamblul ei, şi comunităţile locale au ca responsabilitate grija pentru creşterea calităţii vieţii tuturor cetăţenilor. Între aceştia se numără şi cei cu nevoie de sprijin permanent pentru a putea funcţiona cotidian. În ultimul timp, este tot mai mult tradusă în fapt ideea potrivit căreia important este nu numai să trăieşti, dar şi felul cum trăieşti.

Privită într-un astfel de context, grija pentru cei fără autonomie personală presupune ca acolo, în mediul lor de viaţă, să se intervină prin forme complexe şi variate de asistenţă materială, psihologică, socială. Drept consecinţă, se impun intervenţii ale unor specialişti precum psihologi, psihopedagogi, asistenţi sociali, medici şi alţi reprezentanţi ai comunităţii [10, p.34].

Sistemul societal, un caz particular de colectivitate umană

Societatea, în ansamblul său, se defineşte ca un sistem ce integrează toate structurile sociale şi toţi oamenii care ocupă un anumit teritoriu. Natura umană impune luarea în consideraţie a tuturor particularităţilor sale atunci când vorbim despre grija pentru factorul uman în toate ipostazele vieţii sale. Din multitudinea caracterelor sau determinaţiilor naturii umane, cele la care filosofii, antropologii şi sociologii fac referirile cele mai constante şi mai consistente sunt raţionalitatea şi sociabilitatea. Distingându-se de restul lumii animale prin capacitatea sa cognitivă, prin uzajul raţiunii, omul este produsul şi creatorul corpului social, adică al acelui complex de elemente şi procese care regizează interacţiunile dintre indivizi, grupuri şi comunităţi [2, p.98].