Formarea Personalitătii Multiple prin Aplicarea Celor 12 Factori FPI

INTRODUCERE

De-a lungul anilor si pînă în prezent, personalitatea a constituit temelia de bază a diferentierii indivizilor ca fiinte individuale, un model general, un profil temperamental universal, cu caracteristici proprii dominante, o natură unică care influentează felul de a întelege si a actiona în relatiile interumane.

Personalitatea este acea figură ce include o serie de trăsături mentale care estimează modul prin care acesta gîndeste, întreprinde, influentează si simte în acelasi timp. Comportamentul învătat, experienta de viată, ereditatea, educatia promovată, toate aduc aport si semnificatie deosebită în formarea unui portret psihologic uman. Ereditatea impune măsuri exacte caracteristicilor ce pot fi dezvoltate, mediul, la rîndul său determină dezvoltarea în contextul acestor măsuri.

Pluralitatea si varietatea comportamentelor umane a fost cunoscută si constientizată încă din timpurile îndelungate din istorie.

În anul 450 a Chr., Hipocrate mentiona patru temperamente diferite – o ipoteză pe care mai târziu au preluat-o şi alţi specialişti. Însă abia C. G. Jung a adus argumente mai consistente în sprijinul acestei teorii, în cartea sa Tipuri psihologice. Savantul elveţian susţinea că oamenii au anumite trăsături specifice care pot fi identificate cu uşurinţă. Cartea lui Jung, deşi acoperă o mică parte din preocupările sale, a reprezentat o bază solidă pentru diversele studii de mai târziu.

Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanător unei spirale, cu stagnări si reveniri aparente, cu reînnoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este rezultatul actiunii contradictiilor ce se constituie mereu între capacitătile pe care le are la un moment dat individul si cerintele din ce în ce mai complexe pe care le relevă factorii materiali si socio-culturali cu care acesta este confruntat în devenirea sa.

În psihologia traditională există doua scoli principale de gândire în ceea ce priveste devenirea umană. Una este behaviorismul, avându-l ca reprezentant principal pe J. B. Watson, care în lucrarea sa “ Psihologia văzută de behavioristi “ ( 1913 ) sustine ideea că dezvoltarea omului este în cea mai mare măsură un rezultat al influentei mediului. Cea de-a doua este nativismul, ai cărui sustinători considerau că dezvoltarea se datorează, în principal, actiunii genelor si cromozomilor. Gessel, în 1943 a avansat ideea că, de fapt, dezvoltarea copiilor se produce aproape în totalitate ca rezultat al influentelor genetice, mediul înconjurător avînd un efect redus. În conceptia sa, rolul mamei este de a oferi un mediu în care dezvoltarea naturală a copilului să fie cât mai putin perturbată.

1.1 Definirea si caracteristicile personalitătii

Persoana si personalitatea, concepte notabile, ce întruchipează sensul comun al însusilor sau calitătilor pe care cineva le posedă sau nu. Înainte de a defini personalitatea trebuie să definim persoana. Persoana înseamnă individul uman concret. Personalitatea însă, este o constructie teoretică elaborată de psihologie, în scopul întelegerii si explicării modalitătilor de fiintare si functionare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umana.

În literatura de specialitate si nu numai, există numeroase definitii ale personalitătii, fiecare surprinzând câteva aspecte ale acestui concept atât de vast.

În "Dictionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definită asfel: "element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează si o diferentiază de o altă persoană."

Pentru sociologie personalitatea este "expresia socioculturală a individualitătii umane." ("Dictionar de Sociologie" - coord. C. Zamfir, L. Vlăsceanu).

Între nenumăratele definitii ale personalitătii, G. W. Allport da propria definitie în lucrarea "Structura si dezvoltarea personalitătii", încercând cum spune "nu să definim obiectul în functie de metodele noastre imperfecte".

"PERSONALITATEA este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea si comportamentul său caracteristic."

Allport spunea "Problema centrală a psihologiei este organizarea mentală (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi, care ghidează în mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitătii. Termenul implică si procesul reciproc de dezorganizare, în special la acele personalităti anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivă."

Psihofizic "Acest termen ne aminteste că personalitatea nu este nici exclusiv mentală, nici exclusiv nervoasă. Organizarea sa atrage dupa sine functionarea atât a "spiritului", cât si a "trupului" într-o unitate inextricabilă."

Sisteme "Un sistem (orice sistem) este un complex de elemente într-o interactiune reciprocă. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trăsătură, un concept , un stil de comportare. Aceste sisteme există în mod latent în organism chiar când nu actionează. Sistemele sunt "potentialul nostru de activitate".

Determină "Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele psihofizice latente motivează sau directionează o activitate si o gândire specifică atunci când intră în actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinate. Ele exercită o influentă directoare asupra tuturor actelor adoptative si expresive prin care personalitatea ajunge să fie cunoscută."

Caracteristic "Orice comportament si orice gândire sunt caracteristice persoanei si ( ) sunt unice pentru aceasta."