Influența Familiei Monoparentale asupra Formării Conștiinței de Sine la Școlarul Mic

Introducere

“Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu

Tu determini în cea mai mare măsură , dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă

Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire,

Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume.”

Din Child’s appeal, Mamie Gene Cole

Pornind de la tema lucrării, “Influenţa familiei monoparentale asupra formării conştiinţei de sine la şcolarul mic”, în continuare am efectuat un studiu pe 20 de copii din familii monoparentale şi 20 de copii care fac parte din familii în care ambii părinţi sunt prezenţi. Şcolarul mic este considerat copilul între 6-12 ani.

Alături de şcoală şi organizaţiile de tineret, familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. Şi alte persoane, instituţii şi organizaţii sociale se ocupă de educaţia oamenilor, dar influenţele educative exercitate de acestea sunt mai puţin organizate decât cele ale familiei, şcolii şi organizaţiilor de tineret.

Familia exercită o influenţă destul de adâncă asupra copiilor. O mare parte din cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament, elevul le datorează educaţiei primite în familie. Trăsăturile de personalitate, temperamentul acestora, precum şi formarea conştiinţei sine sunt influenţate de familia în care copilul creşte.

De aceea este foarte important ca un copil să crească într-o familie sănătoasă, în care să primească afecţiune de la ambii părinţi. Chiar dacă aceştia sunt divorţaţi trebuie sa conştientizeze faptul că copilul lor are nevoie de amândoi pentru a se dezvolta normal şi pentru a deveni un adaptat din punct de vedere social.

Cap. I FAMILIA MONOPARENTALĂ

I.1. Noţiuni teoretice

“Studiul familiei s-a impus ca o necesitate abea în epoca modernă, deşi preocupările în acest sens sunt foarte vechi. Problema organizării vieţii de familie şi a consecinţelor ei funcţionale, a evoluţiei rolurilor masculine şi feminine apare în germene în lucrările gânditorilor antici şi a celor renascentişti.”

“Strânsa dependenţă care există între membrii aceleiaşi familii, întemeiată mai ales pe un joc de interrelaţii afective foarte intense, face ca mediul familial să fie foarte apt de a reacţiona la trebuinţele iniţiale ale copilului şi de a favoriza prima elaborare a personalităţii proprii şi a imaginii sale despre lume, care operează, la copil după modalităţi esenţial afective.

Familia, ca mediu activ mai presus de orice, este într-o măsură oarecare predestinată să răspundă cel mai bine tinerei fiinţe deocamdată esenţial afective, este cea mai adecvată trebuinţelor acestei fiinţe; numai o astfel de lume a sentimentelor îl poate înţelege şi intui cel mai adânc pe copil şi îi poate accepta mai bine starea sa de copilărie.”

Din perspectiva sociologică, familia este instituţia fundamentală în toate societăţile, nucleul de bază al societăţii. Altfel spus, “familia este o formă complexă de relaţii biologice, sociale, materiale şi spirituale între oameni legaţi prin căsătorie, sânge sau adopţie. Fiind un fenomen social, ea se dezvoltă odată cu dezvoltarea societăţii şi se modifică în raport cu aceasta.” O altă abordare asemănătoare defineşte familia “drept o formă de comunitate umană întemeiată prin căsătorie care uneşte soţii şi descendenţii acestora prin relaţii strânse de ordin biologic, economic, psihologic, moral, afectiv şi spiritual.”

Deci, “familia reprezintă forma superioară de comunitate, întemeiată prin căsătorie, şi care constă din soţ, soţie şi descendenţii acestora. Ea se bazează pe relaţii sociale şi biologice, având drept scop principal pregătirea unei generaţii viitoare sănătoase şi temeinic educate, care să participe la dezvoltarea societăţii.”

“În limbajul comun, termenul <familie> este folosit în mod nediferenţiat atât pentru familia din care provine individul, cât şi pentru propria familie, constituită prin căsătorie. Definită ca ansamblu de relaţii sociale reglementate, familia este un complex de roluri şi statusuri sociale. Partenerii cuplului familial se raportează unul la altul prin rolurile şi statusurile de soţ şi soţie. Aceiaşi parteneri îndeplinesc în raporturile cu descendenţii lor rolul de părinţi.”

Cu toate acestea, “familiile din societăţile contemporane, dezvoltate sau în curs de dezvoltare, au suportat în ultimele decenii transformări profunde. Schimbările intervenite sunt atât de importante, încât şi termenul familie a devenit tot mai ambiguu, tinzând să acopere astăzi realităţi diferite, altele decât cele caracteristice generaţiilor precedente.”