Influența Tipului de Personalitate asupra Incidenței Cardiopatiei Ischemice la Bărbați

ARGUMENT

Începând cu anii ’50, au fost observate de către cercetători unele legături între personalitate şi bolile de inimă. Legătura dintre tipul A de comportament şi bolile de inimă a fost confirmată în numeroase studii începând cu 1960.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), România şi Rusia înregistrează cea mai ridicată rată de mortalitate prin boli cardiovasculare, la bărbaţi între 45 şi 74 de ani.

În 2001, bolile cardiovasculare au determinat o treime din totalul deceselor la nivel mondial. Cea mai mare incidenţă a acestor afecţiuni, reprezentând 78% din totalul deceselor, se manifestă în ţările cu venit scăzut şi mediu, cum este şi România. Printre cazurile de deces, boala coronariană şi accidentul vascular cerebral sunt pe primul loc, respectiv pe al doilea loc, cu 7,2 milioane, respectiv 5,5 milioane de decese la nivel mondial.

Creşterea îmbolnăvirii şi mortalităţii prin boli cardiovasculare (boala ischemică a inimii) în ultimii ani a devenit îngrijorătoare. În România s-a observat o creştere a cazurilor de noi îmbolnăviri de la 147 mii de locuitori în 1996, la 157 mii de locuitori în 2003 (Anuarul Statistic al României 2002, Anuarul Statistic al României 2004).

În ceea ce priveşte mortalitatea, numărul de decese în rândul bărbaţilor a crescut de la 28.051 în 2000, la 28.788 în 2003. Bărbaţii sunt mai expuşi decât femeile în contactarea bolilor cardiovasculare.

În ultimele două decenii, în majoritatea ţărilor s-a constatat o creştere a prevalenţei obezităţii cu 10 - 40%. Date recente estimează că, la nivel mondial, aproximativ 1 miliard de persoane sunt supraponderale (IMC = 25-29,9 kg/m²) şi 300 de milioane de persoane sunt obeze.

În România, prevalenţa obezităţii este de 20% din populaţia adultă, iar prevalenţa supraponderării este de 30 – 40%.

În ultimii ani, alimentaţia noastră s-a modificat profund, iar statisticile de pretutindeni arată că se mănâncă prea multă carne, grăsimi sau dulciuri.

Dacă alimentele consumate conţin o cantitate prea mare grăsimi, colesterolul începe să se depună pe vasele de sânge, ceea ce duce la îngustarea arterelor şi în final se poate ajunge până la angină pectorală sau infarct miocardic.

Pe la începutul secolului al XX-lea, boala de inimă era rară, dar mai târziu a fost favorizată de industrializare.

Milioane de oameni au auzit de comportamentul de tip A şi ştiu că are legătură cu bolile de inimă. Tipul A de comportament este unul dintre cei mai cunoscuţi termeni, discutându – se despre el în numeroase cărţi, articole, în talk shows – uri la televizor.

În anii ’30, cercetătorii au afirmat pentru prima dată că bolile cardiovasculare în general şi boala de inimă în special sunt asociate cu agresivitatea şi competitivitatea excesivă.

În 1974 apare best sellerul “Tipul A de comportament şi inima ta” în care Meyer Friedman şi Roy Rosenman, împreună cu alţi cercetători au publicat studii despre comportamentul de tip A. În felul acesta, “tipul A” de comportament a devenit un termen popular.

Creşterea îmbolnăvirii şi mortalităţii prin boli cardiovasculare în ultimii ani a devenit îngrijorătoare. D Field (1976) realizează o clasificare a bolilor după criterii mixte ca:durata episodului de boală, prognosticul, gradul de disconfort generat şi gradul de stigmatizare şi include bolile cardiovasculare în categoria boli de lungă durată nestigmatizante, ceeea ce marchează caracterrul cronic al bolii şi probabilitatea costurilor ridicate de sănătate (apud Anghel, 2004).

Factorii de risc, care determină dezvoltarea şi agravarea afecţiunilor cardiovasculare sunt hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, fumatul, regimul alimentar nesănătos, obezitatea şi supraponderalitatea, consumul excesicv de alcool şi sedentarismul.

Obezitatea reprezintă astăzi, în majoritatea ţărilor, o problemă majoră de sănătate publică din cauza prevalenţei în continuă creştere şi a complicaţiilor sale multiple şi severe şi a reducerii duratei de viaţă cu atât mai importantă cu cât excesul ponderal este mai mare.

Pacienţii diagnosticaţi cu cardiopatie ischemică trebuie să-şi menţină nivelul colesterolului mai scăzut, iar în acest sens sunt necesare schimbări ale ritmului de viaţă şi terapie medicamentoasă.

Dacă la începutul secolului XX boala cardiovasculară era considerată boală stric somatică, ulterior abordarea bolii a trecut şi în planul evaluărilor şi relaţiilor psihologice, pentru că s-a observat că sunt factori psihologici care stau fie la baza declanşării bolii, fie ca surse de întreţinere a bolii şi chiar de agravare. Dintre factorii cei mai frecvent citaţi se regăsesc: ostilitatea, agresivirarea, instabilitatea emiţională, care solicită axa simpatică cardiovasculară.

Capitolul I. FUNDAMENTE TEORETICE

1. PERSONALITATEA

Potrivit psihologilor, fiinţele umane sunt asemănătoare la naştere şi au potenţialul de a se dezvolta similar. Totuşi, pe tot parcursul dezvoltării, fiecare individ are diferite experienţe şi primeşte un tratament diferit de la ceilalţi. În timp, aceste experienţe se acumulează rezultând indivizi unici, fiecare cu structuri tipice de comportament. (Birch, 2000).

Personalitatea umană constituie obiectul de studiu al mai multor discipline şi anume: psihologia, antropologia, sociologia, dreptul.

Prin aprofundarea conţinutului şi semnificaţiilor noţiunilor de: individ, individualitate, esenţă umană, natură umană, persoană, condiţie umană, vom putea dezvălui structura şi dinamica personalităţii, în contextul şi din perspectiva înţelegerii fiinţei umane în totalitatea laturilor şi aspectelor sale (Cristea, 1994).

Termenul de individ desemnează “acea totalitate a elementelor şi însuşirilor fizice, biochimice, biologice şi psihofiziologice-înnăscute sau dobândite-care se integrează într-un sistem pe baza mecanismului adaptării la mediu.”

Desemnând unitatea integrativă indivizibilă rezultată în virtutea procesului vieţii şi acţiunii legilor evoluţiei biologice, termenul individ se aplică tuturor organismelor vii. Find o entitate biologică şi o unitate structural şi funcţional indivizibilă, omul este, primordial, un individ.

Persoana este legată de manifestarea actuală a omului într-o situaţie socială dată, manifestare care se subordonează unui anumit rol (Golu, 2005).

Persoana umană nu este numai o realitate complexă, în continuă devenire, ci şi una diferită, atât pe plan temporal cât şi pe plan spaţial.

Persoana umană este ceva profund, ea este o realitate vie, în neostoită manifestare, care întotdeauna vrea ceva şi nu are astâmpăr decât atunci când ajunge la ceea ce vrea. (Mărgineanu,1999).

Conceptul de “personalitate” desemnează individualitatea umană ca ansamblu unitar, structurat ierarhic, al trăsăturilor şi manifestărilor psihocomportamentale, persoana umană considerată în contextul social în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea, evaluată după criterii valorice.

În psihologie s-au impus, cu deosebire, două accepţiuni ale termenului de personalitate: acela referitor la persoana concretă care îndeplineşte un rol, o activitate socială şi acela de persoană valoroasă care prin calităţile şi acţiunile sale influenţează, în sens pozitiv, desfăşurarea vieţii sociale.

Termenii de “persoană” şi “personalitate” includeau încă, în accepţiunile lor iniţiale, sensurile de individualitate şi valoare socială a omului. Particularităţile şi trăsăturile psihice individuale ale persoanei conferă acesteia-prin modul lor de structurare, de diferenţiere şi integare într-o formulă unică-o anumită valoare. De aceea personalitatea este organizarea superioară a caracteristicilor persoanei (Dumitru, 2001).