Integrarea socio - profesională a persoanelor cu dizabilități

INTRODUCERE

Integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilităţi este o temă de mare actualitate, foarte sensibilă şi foarte controversată peste tot în lume. Ea generează dezbateri aprinse cu privire la concepte, soluţii, eficienţa economică şi socială a aplicării lor, precum şi răspunderea morală şi politică ce revine atât guvernanţilor, cât şi societăţii civile şi presei, pentru rezolvarea corespunzătoare a problemei, în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a principiilor democratice şi a normelor şi principiilor economiei de piaţă, a căror viabilitate şi valabilitate a fost demonstrată de experienţa istorică a ţărilor cu o viaţă democratică şi economică dezvoltată.

În ultimii 10 ani, în România s-au produs transformări majore în viaţa persoanelor cu dizabilităţi.

În ciuda sprijinului comunităţii internaţionale, a Statului român şi a ONG-urilor romaneşti şi străine, calitatea vieţii persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate este în continuare scazută, chiar dificilă din cauza lipsei serviciilor adecvate şi a veniturilor foarte modeste.

Orice organizaţie are obligaţia morală să contribuie la ajutarea şi dezvoltarea durabilă a comunităţii din care face parte. Şi cum ar putea să facă lucrul acesta mai bine decât ajutând oamenii din acea comunitate, iar persoanele cu dizabilităţi reprezintă o resursă a comunităţii nu suficient de mult exploatată. În rândul persoanelor cu dizabilităţi “zac comori” nebănuite, care ar putea fi valorificate în folosul întregii societăţi.

Integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilităţi le transformă pe acestea din consumatoare de venituri de la buget, în producătoare de venit, în contribuabile, în consumatoare de produse şi servicii. În felul acesta întreaga comunitate are de câştigat.

Deşi câştigul financiar nu este atât de evident, investiţia în persoanele cu dizabilităţi este o investiţie pe termen lung în dezvoltarea întregii societăţi româneşti.

Întrucât persoanele cu dizabilităti formează un grup foarte divers, care trebuie sa înfrunte unele bariere extrem de variate, confruntându-se cu o stare de multiplu defavorizat, trebuie acordata o atenţie deosebită acestui segment, în special din prisma integrării, sub toate aspectele: educaţionale, profesionale, ocupaţionale, comunitare. Ca atare, este deosebit de important să li se asigure acestor persoane şanse egale de participare la viaţa socială, specific unei societăţi incluzive, prin dezvoltarea serviciilor de pregătire profesională/vocaţională, prin crearea de oportunităţi pentru ocuparea unui loc de muncă, prin întărirea rolului comunităţii, al societăţii civile, în general, prin conştientizarea responsabilităţii faţă de persoana cu dizabilităţi, la nivel de societate, de grup ţintă sau de familie, pentru sporirea gradului de integrare/participare socială a acestui segment de populaţie.

Am conştientizat pentru prima dată gravitatea problemelor sociale cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi în toamna anului 2001, când am devenit angajat al Fundaţiei "Împreună" din Galaţi, după o perioadă de voluntariat desfăşurată în cadrul acestei organizaţii, dar mai ales odată cu preluarea de către mine a organizării şi coordonării activităţilor Biroului de Consiliere şi Integrare Socială Persoane Defavorizate din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, al cărui scop este (re)integrarea socio-profesională a persoanelor cu handicap.

Când am început să lucrez ca voluntar în domeniul asistenţei sociale nu ştiam prea multe despre ce înseamnă persoană care se află în dificultate, în risc social, care face parte dintr-o categorie vulnerabilă, dar în cadrul Fundaţiei “Împreună” Galaţi, am aflat cât mai multe informaţii. Din 2001, Fundaţia "Împreună" a început să beneficieze de subvenţie de la bugetul de stat şi mai apoi şi de la bugetul local, în baza Legii nr. 34/1998. Primele proiecte aprobate s-au concretizat în acordarea de asistenţă si sprijin material la domiciliu, pentru persoane defavorizate : persoane cu dizabilităţi, vârstnici singuri, cu pensii mici, fără sprijin din partea familiei, copii aflaţi în dificultate, proveniţi din familii numeroase, familii monoparentale, orfani crescuţi de bunici, cu venituri reduse, cu nivel de educaţie scăzut.

Pe măsură ce am acumulat informaţii am început, împreună cu echipa, să dezvoltăm programe pentru beneficiarii fundaţiei, diferenţiate pe categorii, nevoi, probleme.

O dată cu preluarea organizării şi coordonării activităţilor Biroului de Consiliere şi Integrare Socială Persoane Defavorizate, din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, al cărui scop este (re)integrarea socio-profesională a persoanelor cu handicap am descoperit că nivelul ocupării persoanelor cu dizabilităţi este foarte scăzut comparativ cu populaţia generală, cauzele fiind multiple.