Intervenția în cazul copilului maltratat

CERCETAREA FENOMENULUI PRIVIND ABUZUL SI NEGLIJAREA ASUPRA COPILULUI IN FAMILIE

Intervenţia în cazurile de violenţă asupra copilului se axează în principal pe copilul victimă sau traumatizat, si cuprinde masurile reactive in caz de abuz.

Neglijarea şi abuzul asupra copilului în cadrul intrafamilial este o realitate a societăţii în care trăim. Având în vedere faptul că nu trebuie să vedem copilul ca pe un bun al adultului, în special al părintelui, ci ca pe o persoană umană, trebuie să învăţăm să luăm atitudine ori de câte ori este nevoie pentru a oferi sprijin „ fiinţei fragile" care constiutie viitorul societăţii noastre.

Prevenirea neglijării şi abuzului trebuie să constituie un obiectiv primordial al protecţiei copilului din România şi nu numai. Statisticile ne arată că aceste fenomene există, dar ceea ce este îngrijorător e că sunt în creştere. Mai mult, în ultimii ani mass-media ne-a obişnuit cu ştiri ce vizează neglijarea şi abuzul asupra copilului: copil ţinut în cuşcă, copiii arşi de vii în locuinţă din cauza neglijenţei părinţilor care îi lasă închişi în casă şi nesupravegheaţi, şi exemplele ar putea continua.

Fenomenul schimbării sociale este adesea încărcat şi de efecte negative: şomaj, inflaţie, sărăcie, corupţie etc, şi implicit acestea influenţează climatul familial, precum şi comportamentul părinţilor faţă de copil. Pornind de la această realitate şi de la convingerea personală că fiecare copil are dreptul la şanse egale, un climat familial favorabil dezvoltării fizice şi psihoindividuale şi la o educaţie corespunzătoare, m-am decis să realizez acest studiu. Doresc ca cercetarea sociologică, dar şi intervenţia mea ca şi lucrător social de profesie să aibă ca obiectiv primordial realizarea schimbării pozitive la nivelul tuturor copiilor neglijaţi şi chiar abuzaţi în mediul intrafamilial. Am pus accentul cu precădere asupra copiilor neglijaţi din punct de vedere educaţional şi care înregistrează rezultate foarte slabe la învăţătură unii dintre ei fiind expuşi riscului de eşec şcolar, copiilor lăsaţi singuri acasă, părinţii fiind plecaţi la muncă la diferiţi cetăţeni din comună, precum si asupra copiilor neglijaţi din punct de vedere medical.

Se impune de precizat faptul că în cercetarea efectută am plecat de la convingerea că întodeauna pentru orice problemă pe care copilul există cauze determinate din acest punct de vedere în cadru intrafamilial. De aceea se impune o bună colaborare între familie, şcoală, medic, poliţist scopul fiind de a identifica cauzele care stau la baza acestor abuzuri.

Dacă criza financiară prin care trece o familie poate fi depăşită, consecinţele neglijării şi abuzului asupra copilului sunt pe termen lun, greu de remediat.

Şcoala prin menirea pe care o are, ar trebui să-şi asume şi rolul de a educa părinţii, de a le oferi şansa să conştientize cât e de importantă pentru acesta o atmosferă familială armonioasă, cât de importantă este educaţia pentru viitorul şi pentru integrarea socială a copilului.

Medicul sau asistentul medical comunitar trebuie să se implice în responsabilizarea părinţilor şi să le aducă la cunoştinţă efectele pe care le poate produce neglijarea, lipsa vaccinărilor şi neprezentarea la medic cand copilul este bolnav.

l. Metodologia cercetării

In scopul unei cercetări calitative am efectuat studii de caz din cadrul familiilor care constituie un mediul propice neglijării şi riscului de abuz fizic asupra copilului. Aceste familii aparţin următoarelor categorii sociale:

- familii situate la un prag inferior din punct de vedere al situaţiei materiale, cu mai mulţi copii, care au un climat conflictogen;

- familii dominate de violenţă din cauza consumului de alcool;

- familie de rromi a căror cultură este tradiţională în neglijarea copiilor mai ales din punct de vedere educaţional;

- familii cu pregătire şcolară inferioară.

În acest sens am pornit de la următoarele ipoteze:

- Copiii expuşi în mai mare măsură la pericolul de a fi supuşi unor rele tratamente, se regăsesc in special in familii cu situaţie materială precară.

- Familiile în care unul sau ambii părinţi sunt alcoolici prezintă, un risc crescut, de expunere a copilului la abuz şi neglijare.

- Expunerea copilului la risc faţă de rele tratamente este in funcţie de numărul de copii din familie, modul de organizare a familiei, structura acesteia, şcolarizarea părinţilor şi situaţia de încadrare în muncă a întreţinătorilor, sexul si etnia copiilor.

- Indiferent de tipul de abuz suferit, copiii - victime prezintă totuşi un tablou simptomatologie comun: relaţionare defectuoasă: scăderea randamentului şcolar (eventual abandon şcolar), stare agresivă şi comportamente agresive.