Metode de Cercetare Calitative - Chestionarul

1. Fundamentarea teoretică

“Motivul este acel fenomen psihic ce are rol esenţial în declanşarea, orientarea şi modificarea conduitei, iar motivaţia e constituită din ansamblul motivelor, mai bine zis din structurarea tuturor motivelor, întrucât ele nu sunt pe acelaşi plan.” (Cosmovici, 2005)

Motivul reprezintă o cauză principală a unui comportament, dar nu orice cauză este un motiv. Spre exemplu, o detunătură puternică ne face să tresărim, ea este cauza reacţiei noastre, dar nu este „motivul” tresăririi. „Motivul este o cauză internă a conduitei noastre.”(Cosmovici, 2005)

La baza motivaţiei se regăseşte un principiu din biologie, acela al homeostaziei, conform căruia organismele tind să-şi menţină aceeaşi stare, un anumit echilibru constant, cu toate modificările mediului. Atunci când echilibrul este perturbat, fiinţa vie reacţionează cu scopul de a-l restabili. Aceste dezechilibre se traduc în planul psihic prin aparinţa unei trebuinţe: nevoia de apă, căldură, hrană etc. Trebuinţa poate fi definită ca o trăire a unei stări de dezechilibru, provocată, de obicei, de o lipsă. Nu tot ceea ce reţinem ca o necesitate are o cauză nativă, deoarece există şi multe alte trebuinţe formare în cursul existenţei: nevoia de a fuma, de a vedea un film, dorinţa de a te plimba cu automobilul.

Charlotte Bühler, în urma studierii copiilor foarte mici (din primii ani de viaţă) a constatat la aceştia, pe lângă motive în relaţie cu foamea, setea, nevoia de ocrotire, şi un activism fără rădăcini „homeostatice”:

a) tendinţa de a cunoaşte, de a explora mediul înconjurător;

b) impulsul spre manipularea obiectelor;

c) tendinţa care ar urmări „influenţarea creatoare a mediului”, încercarea de a transforma ceea ce se întâlneşte în jur

Moduri şi varietăţi de motive

Trebuinţa traduce o stare de dezechilibru, care dă naştere la tendinţe sau impulsuri care constau într-o pornire către mişcare, către o acţiune. Se poate spune că tendinţa este un început de mişcare, deoarece miograful arată prezenta unei excitaţii musculare slabe atunci când aceasta apare. De fapt, dacă nu întâmpină un obstacol, declanşează una sau mai multe mişcări, dar în acelaşi timp, apar şi mai multe tendinţe. În momentul în care acestea sunt contrare, ele se inhibă şi acţiunea nu mai are loc. În domeniul vieţii psihice, cauzele principale sunt finale, ele vizând anumite scopuri. Acestea pot fi conştiente sau nu. Atunci când este conştientă, vorbim despre dorinţă. Tendinţa conştientă de scopul ei este denumită „intenţie”. Dar între scopul urmărit conştient şi cel real, care poate fi inconştient, sunt uneori deosebiri mari.

Uneori motivaţia fuzionează cu însăşi acţiunea la care ea dă naştere; când o persoană citeşte o carte pentru plăcerea pe care i-o aduce sau explorează pentru satisfacerea curiozităţii, vorbim despre motivaţie intrinsecă, dar dacă acţiunea desfăşurată reprezintă doar un mijloc pentru realizarea unui scop, atunci motivaţia ei este extrinsecă (elevul care învaţă ca să facă plăcere părinţilor săi, deşi materia respectivă îi displace). În anumite condiţii, o motivaţie extrinsecă poate produce şi una intrinsecă.

H. Thomae face o clasificare în care vorbeşte despre „tematicile existenţei”, preocupări fundamentale, în spatele cărora stau motive stabile.

a) tematica reglativă cuprinde domeniul trebuinţelor vitale: de hrană, apă, căldură, nevoile de ordin material, care în lumea civilizată depind de bani. Aici sunt incluse şi tematica erotică şi frica, preocuparea pentru propria securitate. Mai trebuie adăugate încă două subteme:

1) agresivitatea – pe care S. Freud o considera un instinct fundamental, fiind o motivaţie prezentă în răzbunare;

2) tendinţa păstrării echilibrului sufletesc, menţionată de Charlotte Bühler, A. Maslow ş.a. (reprezintă tentativa de a scăpa de o mare tensiune nervoasă provocată de o mare nedreptate ori o nenorocire şi care se diminuează fie printr-un mare efort fizic, fie prin alcool sau droguri).

b) temativa integrării sociale, nevoia de comunicare, de societate, colaborare, tendinţa de a-i ajuta pe cei în dificultate;

c) tendinţa spre ridicarea socială: ambiţia, dorinţa de a-i depăşi pe alţii, de a-i conduce;

d) activarea existenţei, nevoia unei varietăţi, fuga de plictiseală şi monotonie, dorinţa de a călători, de a participa la spectacole, dorinţa de aventură.

e) tematica creativă sau a realizării de sine: cuprinde nu doar dorinţa creaţiei în domeniul ştiinţei ori al artei, ci şi nevoia de a fi competent, de a şti multe, de a-ţi realiza aptitudinile într-un domeniu sau altul.

f) tematica normativă, care se referă la tendinţa supunerii la normele şi regulile sociale: ascultatea de părinţi, efectuarea stagiului militar, păstrarea convenienţelor.

Aceste motive sunt aproape toate prezente la orice om, dar nu în aceeaşi proporţie. La fiecare om sunt câteva dominante, iar altele apar fugitiv şi extrem de rar.

Stimularea senzorială

Explorarea şi manipularea oferă noi şi variate surse de input senzorial organismului. Acesta poate reprezenta un motiv pentru care oamenii şi animalele manipulează şi investighează obiectele: nevoia de stimulare senzorială.

În urma efectuării unor experimente s-a constatat că oamenii au nevoie de stimulare senzorială pentru o funcţionare normală din punct de vedere perceptual şi intelectual (Seudfeld, 1975).

Totuşi, reducerea acestei stimulări poate creşte acuitatea unor procese perceptive şi poate îmbunătăţi învăţarea, de asemenea poate contribui la modificarea unor comportamente precum fumatul sau abuzul de alcool. Astfel, o reducere a stimulării poate avea un efect util, permiţând individului să acorde mai multă atenţie propriilor gânduri şi sentimente (Seudfelt, 1975).