Particularitățile asistenței sociale acordate persoanelor vârstnice cu handicap instituționalizate

INTRODUCERE

“Prima regulă a eficienţei managementului este dispariţia ambiguităţilor”.

Succesul în economia reală a ţării noastre, performanţa şi competitivitatea

organizaţiilor economice depind în mare măsură de calitatea managementului.

James Harrington

Actualitatea cercetării: Evoluţia şi transformările din domeniul social au evidenţiat şi în ţara noastră necesitatea unor servicii speciale adresate unor categorii diverse de beneficiari - persoane aflate în dificultate sau care se confruntă cu o serie de probleme/nevoi cărora nu le pot face faţă şi care ajung adesea în situaţii de disconfort, inadaptare, izolare, marginalizare sau chiar excludere socială [3, p.56].

Măsurile de politică socială din domeniul guvernamental şi interesul societăţii civile au permis dezvoltarea unor practici noi de intervenţie şi asistenţă psihosocială, în unele cazuri aceasta constituind elemente de noutate pentru societatea românească, atât prin tipul de servicii oferite beneficiarilor, cât şi prin modul de acţiune în cadrul acestor servicii. Pe fondul schimbărilor sociale s-a impus nevoia pregătirii specialiştilor în domeniul serviciilor sociale şi au apărut o serie de specializări mai puţin familiare în contextul nostru socio-cultural [11, p.21].

Cercetarea analizează contextul actual de reorganizare şi transformare radicală a serviciilor de intervenţie psihosocială în domeniul asistenţei persoanelor vârstei a treia cu cerinţe speciale sau aflate în dificultate şi are în vedere perspectivele de evoluţie a acestor servicii. Ea reprezintă rezultatul preocupării recente din domeniul reformelor de politică socială, adresate persoanelor vârstei a treia, în perspectiva modernizării şi racordării ţării noastre la sistemele europene de asistenţă socială pentru aceasta categorie de persoane [23].

Pentru elaborarea şi redactarea prezentei lucrări au fost utilizate şi adaptate o serie de informaţii obţinute în urma cercetării unor serii de lucrări ce abordează tema specifică managementului asistentei psihosociale a persoanei vârstnice.

Problematicii în domeniu, însoţită de cadrul juridic în vigoare, oferă o imagine reala şi încrederea că managementul asistenţei sociale, un domeniu vast, de altfel, precum şi acţiunea socială, care reprezintă rezultatul acesteia, vin în sprijinul persoanei vârstnice aflate în nevoie, oferindu-i alternative concrete pentru asigurarea unui trai decent.

Conştiinţa comunitară stimulată de o cultură socială poate contribui din plin la diagnoza socială şi la îmbunătăţirea dinamicii acesteia în sensul soluţionării operative şi favorabile a nevoii sociale [32, p.32].

Domeniul asistenţei sociale în general este unul al faptelor, fenomenelor sociale complexe.

Problema cercetării: deşi una dintre direcţiile cele mai importante de cercetare, dar şi de acţiune în ceea ce priveşte protecţia socială a persoanelor vârstnice vizează combaterea sărăciei şi promovarea incluziunii sociale, totuşi, protecţia socială a persoanelor vârstnice nu a capătat în mod deosebit atenţia, aşa cum este cazul copiilor, tinerilor, grupurilor etnice. Problematica lor apare cel mai adesea implicit, cu excepţia celei legate de sistemul de pensii [37, p.54].

Odată cu aplicarea reformei economice în România, este necesar să se treacă şi la o reformă în domeniul social, respectiv al asistenţei sociale, care să atenueze, pe cât posibil, deprecierea nivelului de trai a vârstnicilor şi nu numai - considerat un segment apreciabil de populaţie. Un rol important în soluţionarea cazurilor sociale îl are administraţia publică locală, care trebuie să intervină cu profesionalism şi metode specifice, potrivit atribuţiilor stabilite prin actele normative în vigoare de către administraţia publica centrală. Pentru a interveni prompt şi eficient, salariaţii din aparatul primăriilor este necesar să cunoască domeniul în care lucrează şi mijloacele pe care le au la dispoziţie pentru soluţionarea problemelor sociale din cadrul comunităţilor [37, p.65].

În funcţionarea sistemului naţional de asistenţă socială mai participă şi alţi actori (instituţii publice, organizaţii non-guvernamentale, Biserica, persoane fizice) care trebuie, la rândul lor, să cunoască modul şi gradul optim de participare, de implicare în soluţionarea cazuisticii sociale.

O problemă socială ce vizează persoana vârstnica nu apare din neant. La modul cel mai general, este o ,,abatere,, constantă între o situaţie prezentă nesatisfăcătoare şi o situaţie ulterioara de dorit. De exp. ,,în oraşe, un număr semnificativ de bătrâni trăiesc în sărăcie extremă: bătrâni singuri, cu pensii mici sau fără sprijin din partea copiilor sau fără copii, care pierd locuinţa prin înşelăciune sau prin acumulare de datorii,,. Aşadar o problemă socială este declarată ca atare de către membri implicaţi ai comunităţii, societăţii, de către ,,societate,, de către decidenţi, de către practicieni, de către profesioniştii tratării şi soluţionării acesteia[38].

Pentru identificarea şi rezolvarea problemelor sociale a persoanei vârstnice este nevoie de o multitudine de informaţii. Managementul, psihologia, sociologia şi asistenţa socială vin cu o privire distinctă de cea administratorului şi politicianului asupra problemelor sociale, asupra modului de organizare a activităţilor, asupra mijloacelor şi procedeelor de pus în act pentru soluţionarea eficientă a lor. Cercetarea ştiinţifică în domeniu poate induce mai multa coerenţă, evitând ideologizarea lui [54].