Particularitățile Tulburărilor de Comportament la Preadolescenții Deficienți Mintali

INTRODUCERE

În urma activităţii desfăşurate în cadrul Complexului Social al Copilului cu Handicap Hunedoara, în care sunt ocrotiţi copii cu deficienţe mintale medii şi uşoare, şcolarizaţi la Şcoala Specială nr.2, am remarcat influenţa instituţionalizării asupra comportamentului acestora.

La venirea în centru, copiii sunt marcaţi fie de nereuşita lor şcolară din cadrul şcolilor de masă (aceştia ţin în general legătura cu familia), fie de gravele traume pe care le-au trăit până să ajungă aici (este cazul copiilor abandonaţi încă de la naştere şi transferaţi dintr-un centru în altul, copiilor maltrataţi, abuzaţi fizic sau sexual, etc.).

Acest centru de plasament fiind o instituţie în care sunt ocrotiţi aproape 200 de copii, beneficiind de un număr mic de cadre specializate care se ocupă de creşterea şi educarea acestor copii deficienţi mintal, nu poate asigura dezvoltarea armonioasă şi remedierea optimă a tulburărilor comportamentale şi educaţionale ale acestora.

Lupta pentru supravieţuire în centru, determină mulţi copii să abordeze comportamente contradictorii pentru a intra în graţiile celor mai puternici membrii ai grupului sau pentru a beneficia de anumite favoruri din partea personalului angajat. Am cunoscut, însă şi cazuri în care copiii respinşi de grup se izolează într-o lume a fantasmelor, suferind în tăcere şi răbufnind rar dar cu o violenţă care necesită intervenţia cadrelor medicale.

Tulburările de comportament reprezintă o problemă actuală a întregii societăţi iar la copiii deficienţi mintali instituţionalizaţi problema devine mai gravă pentru că la ieşirea acestora din centru sunt marginalizaţi, izolaţi sau chiar blamaţi. Dacă, copiii deficienţi mintali din familie au şansa de a fi susţinuţi şi încurajaţi de către aceasta, cei instituţionalizaţi trebuie pregătiţi din timp pentru a face faţă singuri exigenţelor societăţi.

CAPITOLUL I

TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT LA PREADOLESCENŢI

1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE “TULBURARE DE COMPORTAMENT”

Comportamentul unui individ a fost definit ca ansamblul reacţiilor adaptative, obiectiv – observabile, pe care un individ le execută ca răspuns la stimulii din ambianţă care sunt, de asemenea, obiectivi – observabili. În tulburările de comportament individul reacţionează neaşteptat, dând impresia de neadaptare. Alcătuite din deficit de atenţie şi intelect sau memorie, tulburările de comportament afectează în final activitatea relaţională, dar nu ating gradul de afectare al personalităţilor disarmonice (despre care se poate vorbi abia după vârsta de 18 ani).

„Tulburarea de comportament desemnează ansamblul comportamentelor ce încalcă normele existente într-o cultură dată, norme care corespund unor roluri şi statusuri bine definite, şi prin aceasta pot ameninţa echilibrul sistemului. Deci, sensul cel mai larg al noţiunii de tulburare de comportament este cel de încălcare a normelor de orice natură; deviantul este cel care rezolvă o situaţie sau un conflict contrar expectanţelor morale, sociale, culturale, religioase, etc. ale comunităţii sau grupului de care aparţine.”1 „În afara unui istoric stabilit sau a unei alte dovezi de boală, leziune, sau disfuncţie cerebrală, un diagnostic cert, al tulburării de comportament, necesită prezenţa a două sau mai multe din următoarele caracteristici: