Personalitatea Profesorului

In viaţa de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana şi personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o Insusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii.

Se pune întrebarea „Ce este personalitatea?”. In opinia lui P.Fraisse istoria psihologiei, intre anumite limite, se confunda cu istoria raspunsurilor la aceasta intrebare fundamentala. Inainte de a defini personalitatea trebuie sa definim persoana.

Persoana inseamna individul uman concret. Personalitatea insa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, in scopul intelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoana umana.

Analiza conceptului de personalitate in conditiile unui curs de psihologia educatiei este stransa relatie, in legatura directa si indirect cu ideea de abordare structural- sistematica. Vom face apel la cateva definitii consacrate in literatura de specialitate din domeniul psihologiei generale, incercand, in acelasi timp, sa subliniem cateva aspecte importante pentru domeniul psihologiei educatiei, pentru sfera de reprezentare a psihologiei scolare.

Definirea conceptului de personalitate

Vom prezenta, in primul rand definitia celebra data personalitatii de G.W.Allport- ‘’Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic’’.

Este interesant sa interpretam aceasta definitie din perspectiva deschiderilor pe care le ofera psihologia educatiei facand apel chiar la comentariile dezvoltate de Allport. Astfel, organizarea dinamica se refera la ‘’organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei care ghideaza in mod dinamic activitatea)’’. In cazul educatiei si al instruirii este absolut necesara ierarhizarea structurilor personalitatii implicate in mediul scolar, structuri de ordin cognitiv, afectiv, motivational; aptitudinal si atitudinal.

In continuare, Allport subliniaza faptul ca toate (sub)sistemele integrate in (supra)sistemul care este personalitatea ‘’trebuie considerate ca tendinte determinante care exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adaptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa se cunoasca’’.

O a doua definitie la care facem apel este cea propusa de Paul Popescu-Neveanu in ‘’Dictionar de psihologie’’. Din acest unghi de vedere, personalitatea, ‘’subiectul uman, este considerat ca unitate bio-psiho-sociala, ca purtator al functiilor epistemice, pragmatice si axiologice’’. Personalitatea apare astfel ca ‘’un macrosistem al invariantilor informationali si operationali ce se exprima constant in conduita si sunt definitorii sau caracteristice pentru subiect’’. Si aceasta definitie atrage atentia asupra legaturilor structural-sistematice existenteintre latura informationala-operationala a activitatii, intre gandire si conduita.

O a treia definitie la care facem referinta, ce ii apartine lui Mihai Golu, subliniaza acelasi aspect esential pentru intelegerea personalitatii- anume faptul ca aceasta reprezinta ‘’un sistem hipercomplex, cu autoorganizare, teleonomic, determinat biologic si socio-cultural, cu o dinamica specifica, individualizata’’. Si aceasta difinitei scoate in relief ideea ca personalitatea este un sistem autoorganizat datorita dinamicii resurselor sale interne orientate spre un scop- ceea ce in plan pedagogic este cuprins in conceptul de ideal al educatiei care defineste tipul de personalitate la care aspira un sistem social si pedagogic pe termen lung.

Din analiza acestor definitii rezulta cateva concluzii cu valoare metodologica importanta in domeniul psihologiei educatiei: 1) personalitatea reprezinta un complex de elemente aflate intr-o interactiune reciproca,avand un character dinamic, emergent; 2) personaliatea se bazeaza pe o structura bio-psiho-socio-culturala; 3) personalitatea constituie un sistem supraordonat, incluzand in structura sa un ansamblu de subsisteme (cognitive, afective, volitive, motivationale ; temperament, aptitudini, caracter ) a caraor legi/ principii de functionare sunt construite pe ideea de ierarhizare.

Pentru analiza conceptului fundamental de personalitate trebuie sa faem apel la urmatoarele notiuni operationale :

a)individualitate, este constituita de ansamblul caracteristicilor psihofizice si fiziologice ale fiintei umane care asigura adaptarea acesteia la mediul natural- este exprimata printr-o mare diversitate si diferentiere valabila la nivelul organizarii structurale-functionale a individului ;

b)persoana, este dimensuinea psihologica a individului, incluzand totalitatea insusirilor psihice care asigura adaptare sociala - aceasta permite exprimarea personalitatii ca fiinta libera, constienta, responsabila, creatoare de valori materiale si spirituale ;