Plan de Consiliere pentru Adolescenții cu Părinți Plecați la Lucru în Străinătate

Merg la şcoală, se joacă, zâmbesc, întocmai ca şi colegii lor, dar sufletul le e greu de dorul pentru mama sau tata, plecaţi la muncă în străinătate. Uneori, povestea lor este şi mai tristă: fraţii sunt despărţiţi pentru că persoanele în grija cărora sunt lăsaţi nu-şi permit să-i crească pe amândoi.

Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe mulţi dintre români să plece la muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Desigur, cîştigurile obţinute sînt importante atît pentru familie cît şi pentru economia românească, însă această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite. Acestea ar fi destrămarea familială şi „abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psihologice grave în timp pentru aceştia. Trecutul ne arată că şi în perioada comunistă foarte mulţi părinţi au fost nevoiţi să lucreze pe şantiere, în alte oraşe, şi să lase copilul în grija bunicilor. Aceştia din urmă au avut dintotdeauna un rol foarte important în educaţia şi creşterea copiilor, dar după revoluţie au un rol şi mai mare, pentru că foarte mulţi români, aproape două milioane lucrează în prezent în străinătate, dintre care majoritatea au şi unul sau mai mulţi copii.

Modelul „clasic” al familiei conjugale s-a multiplicat şi diversificat în societatea contemporană, confirmând şi din această direcţie principiul fizicii „totul se transformă”. Problemele care apar devin din ce în ce mai complexe, în vreme ce diferenţele interne sunt numeroase. La ora actuală se vorbeşte şi despre sfârşitul familiei. Discursurile cu privire la criza contemporană a familiei ignoră variabilitatea formelor familiale, absolutizează un model sau altul de organizare familială, pretinzând familiei să rămână neschimbată într-o lume în care toate instituţiile şi toate tipurile de raporturi sociale se schimbă în ritm accelerat.

O privire grosso modo asupra familiei contemporane reliefează diversitatea externă a acesteia: familii conjugale, familii lărgite, familii monoparentale, familii reconstituite, familii compuse, familii despărţite de moarte (deces), familii despărţite de distanţa fizică. Valoarea unei fiinţe umane este dată de ansamblul comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale trecute, prezente şi viitoare, pe toate palierele vieţii. Cât de valoroşi ne credem şi cât de mult ne stimăm pe noi înşine are ca suport cognitiv conceptul de sine, însă imaginea de sine este puternic afectată de aspiraţiile şi idealurile noastre, în elaborarea ei intervenind masiv scara valorilor personale şi Eul dorit sau ideal.

Iată câteva din consecintele care derivă din despărtirea temporară a familiei:

- copilul se simte abandonat, părăsit, dorul de părinti îl face să se însingureze, să se izoleze;

- devine irascibil, convins fiind că i s-a făcut o mare nedreptae;

- îsi neglijează pregătirea pentru scoală;

- poate intra în grupuri periculoase;

- simte nevoia să le arate colegilor că nu le este inferior si încearcă să evadeze prin diverse gesturi, mai ales dacă părintii îi trimit bani;

- situatia este si mai gravă dacă traversează adolescenta, la problemele vârstei adăugându-se si problemele depărtării de părinti;

- au fost cazuri extreme când copiii au fugit de la persoanele în grija cărora au fost lăsati;

- lipsa afectivitătii parentale poate avea consecinte pe termen lung, poate influenta dezvoltarea normală a copilului, atât în privinta dezvoltării fizice, cât si celei psihice;

- pot ajunge să fie supusi unor abuzuri din partea adultilor;

- risc de consum de droguri;

- lipsa posibilitătii de a se consulta cu cineva în luarea unor decizii importante;

- copiii pot ajunge să aibă comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta de copil;

- de multe ori s-a întâmplat ca familia să se destrame, de aici decurgând o altă serie de efecte negative asupra copilului;

- unii părinti se mărginesc să trimită bani din când în când, considerând că în acest fel si-au îndeplinit statutul de părinte;