Practică de specialitate

1.”Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.”

(Abraham Lincoln)

Prezenta lucrare se centreaza in jurul temei libertatii, accentul fiind pus pe motivatia unor persoane de a renunta la acest drept si modul acestora de adaptare in conditiile privarii de libertate.

Conceptul de libertate ideal în societate ar fi următorul: orice om e liber să facă ceea ce doreşte atâta timp cât nu încalcă libertatea altui om. Deoarece este o definiţie circulară, nerespectând astfel legile logicii, este extrem de greu de pus în practică.

Rolul statului ar fi să se apropie cât mai mult posibil de conceptul ideal de libertate, astfel încât cât mai mulţi oameni să se bucure de cât mai multe libertăţi. Pentru a asigura acest lucru există legi.Interzicem crima deoarece criminalul încalcă libertatea altui om la viaţa, interzicem furtul deoarece hoţul încalcă libertatea altui om de a se bucura de munca sa, iar lista poate continua. Imunitatea parlamentară, spre exemplu, nu respectă conceptul ideal de libertate, deoarece oferă unui grup de oameni libertăţi sporite în detrimentul libertăţii altor oameni.Aceste exemple sunt doar partea simplă a conceptului de libertate. Partea complicată intervine când ajungem la lucrurile comune, atunci intervine dificultatea stabilirii priorităţilor de libertate, deoarece în final aceasta este problema dificilă: ce libertate are prioritate. Spre exemplu cineva vrea să asculte muzică foarte tare, în timp ce vecinul său vrea să doarmă. Pe de o parte personajul se poate considera liber să asculte muzică când vrea şi la ce volum vrea, pe de altă parte şi vecinul se poate considera liber să doarmă când vrea. Stabilirea oricărei reguli în această privinţă va conduce inevitabil la restrângerea unei libertăţi pentru unul dintre ei, problema autorităţiilor fiind în final cui ar trebui să dea prioritate: celui care vrea să doarmă sau celui care vrea să asculte muzică.

Deja statul trebuie să sape în conceptele de bine şi rău şi a găsi un echilibru pentru a reuşi să asigure libertatea cetăţenilor săi. Desigur că sunt destul de multe reguli pe care statul nu le poate stabili, şi ca atare ţine de bunul simţ, cum ar fi să nu te opreşti în uşa autobuzului îngrădind în acest fel libertatea altcuiva de a intra în autobuz.Chiar dacă ,plasat la nivelul deciziei si făcând abstracţie de rezultatele obiective ale ei,sentimentul libertăţii este însoţit adesea de iluzia că putem face ce vrem, că a decide fără constrângere exterioară ar însemna si a decide sustrăgându-ne necesităţii ,acest sentiment ,,care nu este altceva decât experienţa unui act în sine”, ne conduce spre intuiţia larg acceptată la nivelul „bunului simţ”, că „libertatea voinţei s-ar cunoaşte fără probe”(Descartes), şi că s-ar reduce la un „dat imediat al conştiinţei” (Bergson).

De asemenea, stabilirea regulilor nu este suficientă, aceste reguli trebuind impuse de către stat. Degeaba cel care ascultă muzică la maxim are interdicţie, dacă nimeni şi nimic nu îl poate împiedica să facă acest lucru.In contemporaneitate abaterea de la norma, de la media sociala se numeste devianta. Uneori aceasta abatere de la medie poate duce la progres, dar de cele mai multe ori, aduce haos. De aceea, acesta actiune trebuie izolata si pedepsita, tocmai pentru a proteja societatea in intregimea ei, dar si fiecare individ in parte. În acest scop există poliţia, care ar trebui să fie garantul exercitării libertăţilor.

Omul, conform conceptiei lui Maslow, in afara de nevoile vitale, de cele de afectiune, afiliere si aparteneta, mai trebuie sa-si satisfaca si nevoia de autorealizare. La nivel ideatic, aceasta nevoie a omului de a se implini este mareata, deoarece prin aceasta nevoie de implinire omul se diferentiaza de regnul animal. Problema apare insa in momentul in care omul incearca sa isi defineasca scopul in viata. De multe ori nu realizam ca scopurile, idealurile noastre intervin si schimba in mod dramatic viata altor persoane, ingradindu-le libertatea.

Astfel pentru a identifica dacă o lege sau o acţiune a statului este bună sau rea, trebuie să vedem câte libertăţi restrânge şi câte oferă. Dacă restrânge mai multe libertăţi decât oferă, înseamnă că este indubitabil rea.

Lucrarea de fata isi propune sa investigheze conditiile, imprejurarile in care 6 persoane au deviat de la norma si au adus prejudicii morale si materiale altor indivizi, precum si modul in care s-au adaptat in conditiile privarii de libertate. Totodata lucrarea incearca sa contureze “universul” penitenciarului, un univers aparte care functioneaza dupa legi proprii si in care “intra cine vrea, scapa cine poate…”

F. Nietzsche (1844-1900) - "Amurgul idolilor"

Autorul elaboreaza in aceasta lucrare o conceptie singulara despre liber arbitru, unde il denumeste "cel mai ticalos artificiu" al teologilor, menit sa faca omenirea raspunzatoare in sensul lor, adica dependenta de ei. Ajunge la concluzia ca biserica si slujitorii ei au avut nevoie de religie si credinta pentru a-si crea dreptul de a pedepsi. Preotii admiteau libertatea ca pe o calitate a fiintei umane, pentru ca in virtutea acestui fapt sa poata fi judecati, declarati vinovati si pedepsiti. Daca Dumnezeu este mort asa cum afirma in "Asa grait-a Zarathustra", atunci totul este posibil, in locul divinitatii fiind postulata ideea supraomului.

Spinoza (1632-1677) - "Scrisoarea numarul 58 catre G. H. Schuller"

Raporturile dintre cauzalitate si libertate au fost analizate de Spinoza si Hegel. La Spinoza, toate lucrurile create sunt determinate de cauze externe. Libertatea umana nu exista. In "Etica" sa spunea ca oamenii se cred liberi pentru ca sunt constienti de vointa si de dorintele lor, dar nu se gandesc niciodata la cauzele care la determina. In conceptia sa nu exista vointa libera, omul fiind determinat in actiunile sale de cauze externe. In Univers exista decat Necesitate si Cauzalitate. In lucrarea de fata intra in dialog cu Descortes in problema relatiei dintre libertate si necesitate. Astfel accepta ca este liber acel om care nu este constrans de nici o cauza externa. In conditia in care exista o constrangere externa, inseamna ca nu suntem liberi. Rationalist fiind, porneste de la ideea ca orice lucru, inclusiv vointa omului, are o cauza, fie externa, prin care un lucru depinde de altul, fie una interna, prin faptul ca lucrul depinde de el insusi. Deci lucrul liber este doar acela care depinde de el insusi, existand si actionand din necesitatea naturii sale. In acest sens Dumnezeu este liber in masura in care vointa sa nu este constransa de vreo cauza externa, ci actioneaza conform propriei naturi.