Practică de specialitate la penitenciarele Poarta Albă și Valea Seacă

1.Viata in penitenciar

Pentru orice om, privarea de libertate în mediul penitenciar constituie o situatie deosebita, cu ampla rezonanta în mediul sau de viata, atît pe durata detentiei, cît si dupa aceea, în libertate. Atît timp cît individul se afla în locul de detentie, între oameni care asemenea lui au comis fapte antisociale, dificultatile cele mai mari sunt localizate în relatiile cu cei din jur. în contactul cu ceilalti detinuti remuscarile, autoacuzarile declarative sau chiar sincere din timpul procesului penal sunt repede înlocuite cu justificari ale faptelor comise "fabricate" în penitenciar, la care individul adera deoarece îi ofera ratiuni deculpabilizante. Diminuarea subiectiva a gradului de vinovatie usureaza constiinta detinutului si nu rereori asistam la modificarea pozitiei fata de pedeapsa: daca initial considera ca pedeapsa este pe masura faptei, destul de repede o apreciaza ca fiind prea aspra. Ca urmare, de la un comportament pasiv, supus, de penitenta, detinutul trece la un comportament activ în care interesul personal, egoismul, si autoconservarea primeaza. În planul conduitei de la morala conformista fondata pe vinovatie, se trece la morala frustrarii întemeiata pe convingeri de grup privind cauzele infractiunilor, "soarta" omului în lume, atitudinea fata de munca, familie, viitor si implicit modul de viata în penitenciar. Totusi valorile morale nu se anuleaza în penitenciar, ci exista si se realizeaza ca valori într-o ambianta sociala deosebita. Nu este vorba de regimul legal de executare a pedepsei, care prin el însusi nu împiedica manifestarile morale, ci de faptul ca în detentie individul si comportamentele, colective care nu în putine cazuri sanctioneaza pe cel care adopta o conduita morala.

Concluzionând cele de mai sus se poate afirma ca apropierea de mediul carceral se realizeaza în doua ipostaze: cea de moralist care mediteaza la conditia umana si cea a expertului care doreste sa înteleaga si sa ordoneze. Prezenta dificultatilor nu se rezuma doar la contextul social în care traiesc detinutii, ci se extinde si la universul lor cultural. Fiind reduse ca amploare si profunzime, relatiile interindividuale coboara la niveluri inferioare, iar comunicarea între detinuti ramîne tributara nevoilor nesatisfacute si dispozitiei de moment.

Astfel, vointa de a fi moral nu primeste sprijin decît din partea cadrelor st rareori din aceea a detinutilor. Vointa de a obtine un beneficiu material este mai mare decît cea de a fi moral atunci cînd actul în sine nu este motivat de obtinerea unei situatii favorabile.

În mediul penitenciar, ceea ce duce la transformarea mentalitatii detinutilor este nevoia de reconstituire a unui sistem de valori functional, în paralel cu activarea încrederii în sine si în viitor cu corectarea atitudinii fata de munca, de lege si pedeapsa. Cu cît detinutii înteleg mai repede ca faptele morale le asigura acceptarea din partea celorlalti, linistea interioara si sentimentul participarii, cu atît deschiderea lor la procesul de recinstructie atitudinala este mai larga si eficace.

1.2 Valori si norme morale în mediul de detentie

Spatiul de viata penitenciar are o serie de caracteristici generale, cum ar fi: este un spatiu închis, închiderea sa fiind constitutiva structurii si functionalitatii sale; este un spatiu dihotomic care divizeaza populatia din penitenciar în doua grupuri de o parte si de alta a gratiilor; este un spatiu penal din punct de vedere juridic, un spatiu al "disciplinei penale"; de asemeni este un spatiu al autoritatii, o zona a interactiunilor asimetrice.

Toate acestea au consecinte psihologice si psihosociale vizibile asupra detinutilor si personalului. Astfel, comunitatea detinutilor constituie o lume anonima, de oameni privati de prestigiu, cu constiinta minoritatii lor. Cazurile infractionale deosebite ale unora dintre ei le confera aura unor lideri capabili de orice, sau în rare cazuri, având aptitudini socio-afective, o audienta marita în masa detinutilor obisnuiti, în penitenciar problematica normelor si valorilor capata aspecte particulare determinate de situatiile în care se gasesc detinutii: absenta libertatii si celelalte frustrari impiedica raportarea adecvata la aspectele semnificative ale existentei de fiecare zi.

La nivelul individului normele si valorile servesc ca instrument si etalon în alegerea dintre alternativele de actiune cît si pentru dimensiunea proiectiva pe care o au, adica ofera motive si planuri de actiune în împrejurarea de viata pe care o traverseaza individul la un moment dat.

În penitenciar activeaza ca si în societate, trei tipuri de norme (I. Tudosescu 1980, p. 120):

Ø organizationale: care privesc mecanismul de functionare al institutiei (legea de executare a pedepselor);

Ø actionale: care indica regulile de evaluare corecta a situatiilor cotidiene si a evenimentelor ce intereseaza colectivitatea detinutilor;

Ø relationale: referitoare la modalitatile considerate eficiente în raportarile detinut -detinut, detinut -grup, detinut -personal.

Specific mediului penitenciar este existenta în paralel a unor norme oficiale care sunt legiferate si urmaresc atingerea obiectivelor institutiei productive, educative, preventive -cu normele modificate care urmaresc crearea unor relatii si conditii de viata suportabile din punctul lor de vedere pe parcursul executarii pedepsei si actioneaza numai în interiorul grupului de detinuti.

Din discutiile purtate cu detinutii am dedus o serie de modalitati de interiorizare a normelor si valorilor informale:

a) Conduita actuala este functie de statutul actual. Odata intrat în penitenciar, individul va actiona conform normelor si valorilor apreciate de el ca fiind în concordanta cu noile împrejurari în care se afla;

b) Detinutii cu vechime în penitenciar sunt mai deschisi la cooperare si ajutor fata de cei noi care sunt perceputi ca participanti la sistemul lor de valori si respecta normele informale;

c) În unele cazuri sistemul de norme si valori serveste ca mecanism de aparare fata de propriile remuscari, individul acceptînd modul de gîndire si judecatile de valoare emise de detinutii care îi ofera ratiuni deculpabilizante;

d) De asemenea, regulile, obiceiurile si ierarhiile care functioneaza în rîndul detinutilor sunt mai usor admise de detinutii cu un grad mai scazut de instruire, de cei cu o percepere confuza a motivelor lor infractionale si de cei care au planuri de viitor bine conturate.

Pozitia detinutilor fata de norme si valori, precum si fata de majoritatea evenimentelor exprima pozitia lor de spectatori pasivi pe perioada detentiei. Acest lucru nu implica o criza de sens pentru masa detinutilor, ci o stare de asteptare.