Pregătirea educației sexuale la adolescenți - fenomene contributive

Introducere

În perioada adolescenţei, individul devine conştient că reprezintă un element al societăţii, cu anumite răspunderi pentru viabilitatea şi progresul ei, iar ca o consecinţă a acestui fapt se dezvoltă idealul de viaţă.

Din acest punct de vedere este cunoscut faptul că adolescentul tinde să dobândească un fel de autonomie în cadrul vieţii de familie, al educaţiei primite, a autonomiei comportamentului, care-i va permite să-şi ia responsabilităţi personale, să se conducă pe sine însuşi, fără a recurge la părerea adulţilor.

Dar una dintre cele mai controversate aspecte ale perioadei adolescenţei este tocmai educaţia sexuală. Multă vreme această problemă a fost trecută sub tăcere sau tratată cu ipocrizie spre a nu contravine anumitor “principii etice” sau l-ar fi pus în situaţii neplăcute pe adult.

Preocuparea referitoare la viaţa sexuală era considerată ca ceva nedemn şi ruşinos, adolescentul fiind lăsat să se descurce singur, în acest labirint “ferecat” , fără o îndrumare din partea familiei, a şcolii sau a altor factori răspunzători de educaţia lui.

În lungul sistem atitudinal al adolescentului faţă de cei din jur este legat şi de nevoia de afecţiune şi de a se confesa în raport cu primele sale relaţii cu persoanele de sex opus sau chiar cu relaţiile cu persoanele de acelaşi sex.

Astfel se trăiesc noi experienţe în care domină afirmarea Eu-lui şi tendinţa de manifestare a dispreţului faţă de familie deoarece adolescentul începe să capete convingerea că se află la vârsta adultă.

În acelaşi timp este sensibil faţă de situaţia de respingere şi faţă de judecata adultului, deci se poate ajunge chiar la opoziţie cu acesta.

Putem ajunge la concluzia că adolescenţa este o perioadă frumoasă , dar “ingrată” prin conflictele ce pot apărea ca urmare a transformărilor personalităţii. Reactivitatea şi desfăşurarea instictului sexual merg mână în mână cu întărirea intereselor sociale şi profesionale, cu înbogăţirea vieţii afective, cu dorinţa de libertate şi de independenţă. O funcţie psihosocială însemnată a adolescenţei este aceea de a “descoperi” mai intim fiinţa umană, de a stabili legături noi şi pe baze noi cu semenii noştrii.

Pentru că un rezultat al adolescenţei este accentuarea diversificării umane este nevoie – mai mult decât în copilărie – de înţelegere pentru situaţia sufletească şi fizică particulară fiecăruia, evitarea unor măsuri rigide şi şablonizate.

Trebuie ca toţi factorii responsabili cu educaţia sexuală (familia, şcoala, mass-media) să se implice corespunzător deoarece cunoştinţele adolescenţiilor în acest domeniu sunt insuficiente pentru dezvoltarea lor armonioasă ca viitori adulţi.

Lipsa informaţiei şi educaţiei sexuale ştiinţifice, conduce adesea la urmări grave de comportament în rândul maturilor la infracţiuni grave cu substract instinctual.

Educaţia sexuală trebuie să se bazeze pe datele şi informaţiile oferite la orele de biologie, cabinet medical şi la progame speciale de consiliere.

Am ales această temă pentru că am fost surprinsă de faptul că cu toate că există metode de contrcepţie, există şi numeroase avorturi la minore şi mulţi copii abandonaţi născuţi de mame minore.

De aceea să ştim să ascultăm problemele lor şi să încercăm să-i ajutăm să trecă prin această etapă a vieţii lor.

Capitolul I

Educația sexuală

I.1. Definirea conceptului de educație sexuală

Educația sexuală este un termen general, ce cuprinde informații atît despre anatomia sexuală, reproducerea sexuală, raportul sexual propriu-zis, sănătatea sexuală și a reproducerii, relațiile emoționale, drepturile și respsonsabilitățile sexuale, abstinența, contracepția cît și despre diverse aspecte ale comportamentului sexual uman