Problematica Inconștientului în Paradigmele Psihologiei Contemporane

Introducere si istoric

Oricine isi propune sa studieze adâncurile misterioase ale inconstientului se va confrunta de la început cu o mare varietate de teorii, definitii, procese, atitudini, intrebari etc. Va fi întampinat, mai mult sau mai putin prietenos, de notiuni precum : id, ego, supreego, instincte, dorinte ascunse, represie, uitare, procesari informationale, perceptie subliminala, memorie implicita, nivel de procesare etc.. O atare bogatie conceptuala naste în mimtea noastra, în mod firesc, întrebarea: este oare inconstientul o realitatae psihica sau e doar o constructie metaforica ?. Stradaniile de a raspunde la acesata întrebare conduc desigur la nenumarate alte întrebari. Care este natura proceselor inconstiente? Cum pot ele sa ne influenteze comportamentul? In ce relatie sunt ele cu cele constiente? Iata numai câteva dintre numeroasele întrebari ce se pot ivi în mintea celor dornici de a aprinde faclii în strafundurile psihicului uman.

Desigur ca raspunsurile la totae aceste întrebari sunt uneori sensibil diferite, functie de angajamentul teoretico-metodologic al celui ce le cauta. Cu toate acestea nu putem sa trecem cu vederea faptul ca ultimele decenii au relevat, tot mai frecevent, convergente neasteptate între rezultatele investigatilor unor cercetatori apartinând unor curente psihologice considerate adesea opozite. Asa, de exmplu, teoria psihanalitica clasica si cea cognitivista, traditional privite ca si orinetari diametral opuse, se întâlnesc acum tot mai frecvent în sapatii comune ale inconstientului. Acestora se adauga în ultimul timp, neurobiologia; aceasta ne ofera o serie de modalitati de confirmare obiectiva a asumptiilor lansate de primele doua. Vom pucede ca atare la un plerinaj pe domeniile acestor trei paradigme ce domina evident cerecatrea moderna asupra inconstientului. Ne vom stradui, pe cat ne sta în putinta sa punem în lumina diferentele dintre cele trei perespective, dar mai cu seama elementele de comunalitate sau convergenta. Înainte însa de a patrunde în spatiul fiecarei paradigme consideram bine venite câteva repere istorice reflectând interesul pihologilor asupra inconstientului, în general si a perceptilor inconstiente în particular. Ele vor fi, speram, utile creionarii unei evolutii coerente a investigatilor focalizate pe procesele incostiente.

Cei mai multi dintre noi îl considera pe Freud ca fiind “descoperitorul” inconstientului. Cu toate acestea o analiza mai atenta a literaturii de specilaitate ne va sugera o difernta limpede între tezele generale privind inconstientul si ideile specifice încorporate în termenul psihanalitic de inconstient. Distinctia conceptuala dintre procesele mentale constiente si inconstiente s-a bucurat de o lunga si relativ necontroversata istorie care începe cu mult înaintea instituirii psihologiei experimentale. Whyte (1960) în lucrarea sa retrospectiva “ The Unconscious Before Freud ”, noteaza faptul ca geneza acestei distinctii îi apartine lui Descartes. Prin urmare trebuie sa acceptam ca o apreciere privind importanta proceselor inconnstiente precede considerabil teoria lui Freud. De asemenea, cu circa 200 de ani înainte de Freud, Leibnitz în lucrarea