Proiect de intervenție pe un grup de copii - stima de sine

I Justificare

Scopul acestui proiect este de a studia imaginea de sine a copilului şi a individului şi relaţionarea individului în interiorul grupului. Un alt scop al proiectului este cum se dezvoltă stima de sine,încurajarea – modalitate de dezvoltare a stimei de sine a copiilor,componentele stimei de sine.

Dezvoltarea stimei de sine

- Copiii cu stimă de sine crescută reuşesc să facă faţă mai bine situaţiilor şi comportamentelor de risc cum ar fi consumul de substanţe, relaţii interpersonale, nesănătoase, situaţiilor de criză, eşecurilor. Adulţii sunt modele importante pentru copii, de aceea rolul lor în construirea stimei de sine foarte mare.

- Acceptarea sentimentelor negative ale copiilor – este foarte greu pentru un adult să accepte sentimentele negative ale unui copil. De multe ori, propriile emoţii îi sperie pe copii dacă sunt foarte intense. Se întâmplă ca cei mici să fie să fie copleşiţi de frustrare, gelozie, sau teamă. Dacă aceste emoţii sunt etichetate ca fiind “rele”, reprimate, negate sau respinse, consecinţele sunt:

-Stima de sine scăzută (“Înseamnă că sunt rău dacă simt aşa ceva.”)

-Comportamente neadecvate (“Trebuie să fac ceva ce îi place profesorului. Dacă ar şti ce simt, cred că m-ar abandona.”)

-Nediferenţierea sentimentelor negative de cele pozitive. Bucuria, plăcerea, încântarea sau curiozitatea vor fi puse de către copii în aceeaşi categorie cu furia, gelozia sau teama. Identificarea emoţiilor negative pe care le trăieşte un copil precum şi oferirea suportului de către un adult în exprimarea lor corespunzătoare este o modalitate de control şi înţelegere a sentimentelor.

II. Obiectivele programului sunt:

1. Conştientizarea de către copil a influenţelor pozitive şi negative pe care grupul le poate avea asupra copilului şi individului, stima de sine, comportament, mecanism decizional, centre de influenţă şi respingeri interpersonale.

2. Cunoaşterea noţiunii de imagine de sine;

3. Înţelegerea rolul imaginii de sine în dezvoltarea armonioasă a copilului;

4. Recunoaşterea caracteristicilor unui copil cu stimă de sine scăzută sau ridicată;

5. Găsirea modalităţilor de dezvoltare a stimei de sine la copii utilizând propria experienţă, din copilărie.

Principiile care stau la baza proceselor de grup gestalt sunt:

1. Trăirea experienţei de grup în prezent, "aici şi acum".

2. Existenţa conştientizării de grup.

3. Importanţa contactului între participanţi.

4. Folosirea experimentului de grup de către un lider care se implică.

Anii copilăriei sunt esenţiali pentru dezvoltarea personalităţii şi comportamentului. Aceşti ani, de asemenea, sunt cruciali pentru dezvoltarea personală a copilului, formarea deprinderilor sociale şi a relaţiilor inter-personale cu cei din jurul lui.

Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii cu stimă de sine scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative, de cele mai multe ori cauzate de experienţe negative. Sarcina adulţilor este de a identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scăzute şi de a-i dezvolta copilului abilitatea de a-şi modifica atitudinile negative faţă de sine. Copiii gândesc deseori despre sine “nu sunt bun de nimic”, “nimeni nu mă place”, “sunt urât”, “sunt un prost”. În consecinţă, adulţii trebuie să-i ajute să îşi construiască sau să îşi întărească stima de sine, astfel încât să se simtă fiinţe umane valoroase.

Elevii cu o stimă de sine scăzută experienţele din copilărie care formează o imagine de sine scăzută

- Sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi (“Nu sunt bun de nimic.”, “Nu sunt în stare să fac asta.”, “Nu am nici o calitate.”)

- Evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi (“Nu voi fi în stare să iau examenul.”)

- Se simt neiubiţi şi nevaloroşi (“Sunt antipatic.”, “Nu mă place nimeni.”, “Sunt plictisitor:”)

- Îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor (“Profesorul a fost nedrept cu mine.”)

- Pretind că sunt indiferenţi emoţional (“Nu mă interesează că am luat nota 4 la “)

- Nu pot tolera un nivel mediu de frustrare (“Nu ştiu cum să rezolv problema.”, “Nu pot să învăţ.”)

- Sunt uşor influenţabil (“Prietenii mei cred că este bine să fumezi.”)

- Nu îşi asumă responsabilităţi, este prea “cuminte”

- Pare rebel, nepăsător

- Este des criticat (“Dacă cineva mă critică, înseamnă că sunt prost şi ridicol.”)

- I se vorbeşte pe un ton ridicat (se ţipă)

- Este ignorat, ridicularizat (“Nu trebuie să faci greşeli.”)

- Ceilalţi (părinţi, profesori) aşteaptă să fie întotdeauna “perfect” (“Trebuie să fiu competent, să am note mari pentru ca părinţii mei să mă iubească.”)

- Are eşecuri în activităţile extraşcolare sau şcolare (“Dacă prietenii sau colegii mei nu mă plac nu am nici o valoare.”)

- Comparaţii frecvente între fraţi

- Standarde exagerate a părinţilor privind performanţele sale şcolare

Riscurile stimei de sine scăzute:

-Probleme emoţionale – depresie, anxietate, iritabilitate

-Probleme de comportament – agresivitate

-Scăderea performaţelor şcolare – eşec şcolar, abandon şcolar

-Creşterea riscului consumuli de acool, tutun, droguri

-Implicarea în relaţii sexuale de risc

-Imagine corporală negativă

-Tulburări comportamentale - anorexie, bulimie

-Suicid

Elevii cu o stimă de sine pozitivă experinţele din copilărie care dezvoltă o imagine de sine echilibrată