Proiect de intervenție - Psihologia sănătății

Poluarea - efecte la nivelului cogniției și comportamentului

Poluarea aerului este o toxină din mediul înconjurător care conține un mixt complex de materii, gaze, metale și compuși organici. Poluarea particulelor este implicată puternic în apariția morbidității și mortalității cardiopulmonare și rămâne o problemă de interes global care afectează sănătatea și care poate fi modificată (Mills NL et al. 2009, Brook RD, et al. 2010)1,2. În multe regiuni ale lumii, indivizii sunt expuși la poluarea din particulele de aer de-a lungul întregii lor vieți. Expunerea pe o perioadă așa îndelungată la toxinele din mediul înconjurător este greu de cercetat la oameni, în special atunci când factorii de mediu interacționează cu alți factori comuni de risc care potențează apariția bolilor. Astfel pot apărea rezultate care nu se pot distinge de cele ale bolilor cronice. Deci, efectul pe care îl are expunerea la particulele de poluare este, posibil, insuficient luat în considerare (Fonken LK, et al. 2011)3. Particulele fine sunt caracterizate ca fiind mai mici de 2.5 microni și sunt emise din evacuările produse de motoarele cu combustie și de sursele industriale. Efectele acestor particule asupra sistemelor periferice au fost studiate în mod intens atât pentru situația unei expuneri pe termen scurt, cât și în situația unei expuneri îndelungate și influența acestora în apariția problemelor cardiovasculare (Mills NL et al. 2009, Brook RD, et al. 2010)1,2. Totuși, puține studii au avut în vedere efectele expunerii pe termen lung la particulele poluate asupra sistemului nervos central (SNC). SNC nu este imun efectelor acestor particule, ceea ce face necesară elaborarea unor cercetări în acest sens.

Activarea imună periferică poate conduce la neuroinflamație la indivizii expuși la aceste particule fine, deoarece există multiple căi prin care semnalele inflamatorii pot fi conduse de la periferie către creier (Teeling JL, et al. 2009)4. Reacțiile inflamatorii din creier sunt apoi mediate de citochine, chemochine și oxidativi pentru, ceea ce poate conduce la o agregare aberantă a proteinelor, insuficiență în neurotransmițători și în semnalarea neurotrofinei, remodelare neuronală și degenerare neuronală (Teeling JL, et al. 2009)4.

Hipocampusul este o regiune din creier care este în mod special mai vulnerabilă afecțiunilor și inflamării, acesta având în abundență receptori pro inflamatorii citocini precum intreleukina (IL)1b, IL6 și factorul de necroză tumorală α (TNFα), ceea ce sugerează că această regiune ar putea fi o țintă a expunerii la poluarea particulelor. Expunerea îndelungată la această poluare poate conduce la dereglarea tonică a markerilor inflamatorii, ceea ce va duce la exacerbarea bolilor neurodegenerative preexistente precum Alzheimer (Godbout JP, et al. 2005, Cunningham C, et al. 2009)5,6. De exemplu, un răspuns exagerat al citochinei infamatorii în hippocampus la șoarecii adulți după o injecție cu lipopolysaccharide (LPS), este asociat cu schimbări arhitecturale la dendritele neuronilor piramidali în CA1 (cornus ammonis) din hippocampus (Richwine AF, et al. 2008)7. Iar schimbările morfologiei în regiunea CA1 sunt asociate cu depresia (Bedrosian TA, et al. 2011)8, învățarea și memoria (Moser MB, et al. 1994)9.

Depresia este o problemă mentală comună care îi afectează pe cei în vârstă și care conduce la creșterea mortalității și suicidului în această categorie de vârstă (Blazer et al. 2001; Waern et al. 2003)10,11. Factorii de risc cunoscuți în cazul depresiei sunt alcoolul, abuzul de substanțe, dereglările de somn, pierderea cuiva drag, condiții medicale, trecutul familial sau genul (feminin) (Cole și Dendukuri 2003; Mulsant și Ganguli 1999)12,13. Hipotensiunea și nivelul scăzut al lipidelor au fost de asemenea asociate cu simptome depresive printre vârstnici și femei (Horsten et al. 1997; Kim et al. 2010)14,15.

Mecanismele biologice cele mai plauzibile cauzatoare de depresie include reactivitatea la stresorii exogeni; alterațiile nuromoarle, imune și reglementarea autonomă; disfuncțiile sistemelor de neurotransmițători și stresul oxidativ (Grippo 2009; Ng F et al. 2008)16,17. Deoarece epuizarea dopaminei în SNC este cunoscută ca fiind un mecanism psihopatologic care stă la baza depresiei (Hasler 2010)18, poluarea aerului ar putea afecta stările depresive prin inducerea neurotoxicității dopaminergetice, cel mai probabil din cauza stresului oxidativ (Block et al. 2004)19. Cercetările centrate pe culturi de celule și animale experimentale au arătat că există efecte neuropatologice cauzate de expunerea la particulele poluate (Block et al. 2004; Campbell et al. 2005; Veronesi et al. 2005)19,20,21. Totuși, doar câteva studii au urmărit asocierea dintre poluarea aerului și simptomele depresive la oameni. În Canada, cercetătorii (Szyszkowicz 2007a; Szyszkowicz et al. 2009b, 2010)22,23,24 și-au concentrat analizele asupra diagnosticării depresiei care avea drept cauză alterații psihopatologice severe în SNC, iar rezultatele lor sugerează faptul ca poluarea aerului s-ar putea să fii agravat simptomele depresiei la o parte dintre pacienții unei comunități de suferinzi de depresie. Totuși, alți cercetători au afirmat că expunerea pe termen scurt la aerul poluat, cel mai probabil, afectează starea zilnică decât să cauzeze o depresie gravă (Bullinger 1989)25. Totuși, nu există studii care să fii analizat schimbările din simptomele depresive asociate cu expunerea pe termen scurt la aerul poluat.

Cu toate acestea rezultatele mai multor studii arată că aerul poluat poate crește intensitatea simptomelor depresive. Poluarea aerului fiind puternic asociată cu simptomele la nivel emoțional (Youn-Hee Lim et al. 2012)26.

Astfel, în urma acestor date prezentate, problema pe care o reprezintă poluarea este, sau ar trebui să devină, un subiect de interes major. Aceasta nu doar că distruge sănătatea fiziologică a omului, dar îi face de nelocuit și mediul. Iar, poate cel mai grav, cercetările recente arată că nici psihicul nu rămâne neatins de aerul murdar. În aceste condiții, în care multă lume doar vorbește despre poluare ca și cum ar fi ceva cu care ne vom confrunta cândva, când ea este, de fapt, atotprezentă zi de zi, o mai bună înțelegere a acestui pericol este necesară.