Psihodiagnoza cuplului și a familiei - studiu de caz

Introducere

Cuplul şi familia sunt, în procesul devenirii şi desăvârşirii de sine, mijlocul şi şansa ca matrice fundamentală a vieţii. Fiecare cuplu sau parteneriat erotic se manifestă printr-o dinamică specifică care îi conferă un mod unic de funcţionare şi evoluţie. Cuplul se prezintă ca o structură socio-umană contradictorie, bidimensională, în care partenerii – el şi ea, sau el/el, ea/ea în condiţiile homosexualităţii – se satisfac, se completează şi susţin reciproc, se stimulează în devenirea individuală şi comună, atât în plan biologic, psihologic, cât şi social unul prin intermediul celuilalt. Privit astfel, cuplul poate întruni cel puţin două tendinţe: una, de stabilitate şi consonanţă, existenţială, de echilibru, armonie şi plăcere, în forma cuplului conjugal, iar a doua tendinţă este cea disonantă, de instabilitate, dezarmonie, de obţinere a unor „plăceri” de scurtă durată, doar ca defulare sexuală, în forma cuplului erotic.

Cuplul erotic, devine prin iubire, comunicare şi intercunoaştere, o structură generativă, deschisă la schimbare, autocreatoare, o unitate prin complementaritate. El angajează două forţe energetico-informaţionale polare (masculin şi feminin), care e intercompensează, interacţionează, se revelează, se cunosc şi se confirmă mutual, fuzionează, se dezvoltă şi se transformă în fiinţe mature, autonome, libere. Iubirea ne ajută să ne găsim şi re-găsim pe noi înşine prin dăruire de sine şi sacrificiu, şi prin aceasta să ne situăm în dimensiunea transcendenţei. A descoperi, trăi, practica şi dezvolta iubirea ca mod de a fi echivalează cu a deveni liber. Căsătoria reprezintă o experienţă de maturizare a personalităţii.

În fiecare comunitate şi în fiecare familie există anumite transmisii legate de parteneriat, de sexualitate, de femei, de bărbaţi. Suntem puţin conştienti de măsura în care aceste transmisii ne afectează intimitatea de cuplu, nevoile, dorinţele şi aşteptările în raport cu partenerul. Orice familie presupune o dinamică specifică, un mod unic de funcţionare a membrilor familiei, în baza unor credinţe puternic înrădăcinate, care asigură continuitatea acesteia de-a lungul generaţiilor. Alegerea partenerului este un moment esenţial cu implicaţii profunde în constituirea unei parteneriat erotic bazat pe cunoaşterea şi satisfacerea dorinţelor, nevoilor şi aşteptărilor fiecărui partener în parte.

În lucrarea de faţă, prin analiza cazului prezentat, scopul este de a identifica mizele unei relaţii parteneriale, concretizate în atitudinile, percepţiile, nevoile şi aşteptările partenerilor în dinamica relaţiei de cuplu.

1. Cuplul conjugal – cuplul erotic

Cuplul conjugal este rezultatul alegerii partenerului şi se conturează după faza de îndrăgostit prin manifestarea dragostei, a dragostei sexuale, ca unire afectivă a două persoane de sex opus determinată de factori mentali, afectivi, morali, intelectualice depăşesc structura naturală, biologică, a individului uman (J. Evola, 1994). Cuplul se realizează ca scop al unirii celor doi, el şi ea, şi credem că niciodată ca mijloc.

Diversitatea actelor, acţiunilor, conduitelor partenerilor devin convergente şi sunt orientate spre cuplu, spre realizarea unităţii prin căsătorie. Ambii actori fiind animaţi de afectivitate, iubire, de dorinţa de a fi şi de a trăi împreună, de a avea urmaşi şi de a-şi crea o proprie prosperitate şi confort material, psihologic şi social.

Construirea cuplului conjugal este un act de voinţă, în care intră, vrem nu vrem, şi afectivitate atât cât este nevoie pentru că alături de alte procese psihice şi intelectuale să determine acţiunile necesare înfăptuirii cuplului, a scopului raportului dintre el şi ea.

În cuplul marital, persoanele parteneriale îşi sincronizează conduitele, manifestă genuri comune de conduite, el şi ea, ei, reuşesc să obţină oidentitate calitativă a răspunsurilor la stimulii interni sau externi, la presiunea factorilor asupra unităţii create. Aceasta şi pentru că partenerii pornesc în cuplu pe baza cooperării şi colaborării interdimensionale în distribuţia ca şi în realizarea rol-statusurilor familiale; pleacă de la acceptarea şi promovarea competiţiei interpersonale în înfăptuirea drepturilor şi obligaţiilor care decurg atât din status, cât şi din rolul familial asumat. O asemenea tactică uzitată în relaţiile cuplului marital are efect benefic în plan socioprofesional, în cariera fiecărui partener, dar şi pentru stabilitatea şi autoritatea cuplului.