Psihoigiena psihopaților

INTRODUCERE

Igiena mintală se întemeiaza pe un set de valori preluate din stiintele umane. In centrul ei se afla omul si starea de sanatate mintala a acestuia. In sfera igienei mintale omul si viata sunt valori care trebuies aparat, promovate si dezvoltate iar de aici se dezvolta actiunea de psihoprofilaxie si recuperare, proprie igienei mintale.

Ramurile de activitate practica proprii igienei mintale sunt:

- Igiena mintala individuala, ce are ca obiect persoana, dezvoltarea si evolutia acesteia, etapele de viata individuala, viata in families au psihoigiena cuplului, igiena mintala a perioadei de scolaritate si formare/instruirea individului;

- Igiena mintala colectiva ce are ca obiect sanatatea mintala a colectivitatilor social-umane si se desfasoara in trei directii: igiena mintala a colectivitatilor umane, igiena mintala a mediilor sociale si igiena mintala a grupurilor institutionalizate;

- Igiena mintala specializata, diferentiata ca forma de actiune practica in raport cu obiectivele pe care si le propune, ca subspecialitati: igiena mintala a bolnavilor psihic, igiena mintala a bolnavilor somatic si psihosomatic, igiena mintala a persoanelor cu dizabilitati.

Temele central ale igienei mintale sunt sanatatea mintala si boala psihica, acestea dobandind specificatii noi si complexe care prin valoarea lor depasesc cadrul strict al medicinei.

Sanatatea mintala este un concept care decurge din cel de normalitate, adaptat la viata psihica a individului. Ea, este o stare atribuita persoanei rezultand dintr-o modelare a valorilor acesteia ca urmare a actiunilor exercitate asupra individului sau a grupului de indivizi de catre modelul socio-cultural. Este un concept medico-psihologic – o stare de echilibru fizic, psihic si moral precum si medico-psihosocial – situatia de adaptare-integrare in realitatea lumii si in relatiile cu ceilalti.

Boala psihica difera in unele privinte de felul in care este inteleasa si utilizata in sfera psihiatriei. Ea reprezinta, in sfera igienei mintale, un concept care decurge din cel de anormalitate. Rezultatul alteralitatii fiintei umane este boala psihica, considerata ca o tulburare de diferite forme si grade ale starii de echilibru psihic, fizic si moral al individului, insa si ca inadaptare sau dezadaptare a acestuia in raport cu lumea.

Normalitatea si anormalitatea coexista in persoana desi sunt antinomice, prin natura contrarie a sensului lor valoric. Faptul ca le cuprinde pe amandoua denota caracterul organizarii ambivalente a sistemului personalitatii. Aceasta ambivalent este supusa principiului echilibrului contrariilor, reprezentat in cazul corpului viu prin principiul vitalitatii. In virtutea acestui principiu, persoana trebuie vazuta si inteleasa ca un sistem autoechilibrat care-si gaseste stabilitatea interna si adaptarea externa in conformitate cu principiul autoafirmarii si autonegatiei. Persoana umana este un sistem organizat dinamic. Formarea sau organizarea precum si dezorganizarea sau destructurarea sa se vor face conform principiului organizarii ierarhic-stratificat al aparatului psihic.

Sanatatea mintala, precum si boala psihica apar si se manifesta in stricta conformitate cu aceste principii. Aceste explica “balanta normal/patologic”, respective starea de echilibru (sanatate mintala) si cea de dezechilibru (boala psihica). Datorita acestora suntem inclinati sa admitem faptul ca atat echilibrul, cat si dezechilibrul psihic tin de o anumita “dispozitie interioara” de un anumit “potential energetic” al persoanei structurat genetic, neuropsihofiziologic, dar si consolidate prin educatie, instructie, interiorizarea valorilor morala, religioase, imitarea unor metode pozitive (familie, scoala, societate).