Psihologia Criminalului in Serie cu Mobil Sexual

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Psihologia Criminalului in Serie cu Mobil Sexual.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 82 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Tudorel Butoi

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Psihologie

Cuprins

1.Introducere pg. 1
2.De ce criminali in serie? pg. 6
3.Caracteristici ale criminalului in serie cu mobil sexual pg. 9
a.Cuplurile ucigase pg.12
b.Partenerii pg.12
c.Grupurile ucigase pg.13
4.Categorii de criminali in serie pg. 15
a.Vizionarii pg.16
b.Misionarii pg.16
c.Hedonistii pg.17
d.Cautatorii de putere pg.17
5.Monstri sau Victime pg.30
6.Tipologia victimelor pg.32
7.Cauze favorizante ale criminalitatii pg.37
a)Abuzuri in copilarie pg.37
b)Influenta materna pg.39
c)Influenta paterna pg.42
d)Evenimente din copilarie pg.43
8. In mintea psihopatului pg.49
9. Victima vazută prin ochii criminalului pg.50
10.Curiozitate morbida si Canibalism pg.54
11.Sanatatea mintala a criminalilor in serie pg.55
12.Alter Ego pg.57
13.Cazuistica pg.58
14.Concluzii pg.77
15.Bibliografie pg.79

Extras din document

1.INTRODUCERE

Din momentul în care studiul personalităţii delincventului a devenit de o importanţa fundamentală pentru aplicarea legii penale, a fost recunoscută in mod clar necesitatea colaborării între ştiinţă şi drept în lupta modernă împotriva criminalităţii

Toate legile moderne legate de represiunea penală şi de prevenirea criminalităţii sunt orientate către individualizarea măsurilor aplicate în raport cu personalitatea delincventului, cu gravitatea faptei, cu periculozitatea individului si cu posibilitatea de reeducare a acestuia.

Datorită acestei necesităţi de individualizare şi de aplicare a legilor bazate pe cunoaşterea personalităţii criminalului s-a modificat şi modul în care este privită fapta criminală. Dacă iniţial aceasta era privită exclusiv din perspectivă juridica, o dată cu apariţia scolii pozitiviste şi a antropologiei criminale, ea este considerată în primul rând o acţiune umană şi socială, iar delincventul este privit mai întăi ca om şi apoi ca inculpat.

S-a pus problema care sunt cauzele acestui comportament criminal, deviant şi care sunt mobilurile ce determină oamenii să acţioneze în această manieră. Răspunsul la aceste întrebări are o importanţă deosebită, de el depinzând şi modalitatea corectă de legiferare, măsurile adecvate de prevenţie precum şi posibilitatea integrarii sociale ulterioare a celor care au suferit condamnări.

Intrucât fenomenul criminal constituie obiect de studiu al ştiinţelor socio-umane, acesta a fost abordat iniţial din punct de vedere filozofic, punându-se accent pe libertatea de voinţă a individului care incalcă normele de conduită socială. Intrucât toate persoanele acţionează in baza acestui liber arbitru atunci, potrivit Şcolii Clasice a Dreptului al cărei reprezentant marcant a fost C. Beccaria, şi infractorii sunt liberi să comintă fapte deviante acceptând în acelaşi timp şi posibilitatea tragerii lor la raspundere de către justiţie. În concluzie sancţiunea penală nu mai are în acest caz rolul de răzbunare colectivă , aşa cum era privită în Evul Mediu ci devine un mijloc de tragere la raspundere şi o modalitate de corectare a comportamentelor deviante.

Deşi a adus multe îmbunătăţiri în modul de abordare al fenomenului criminal, această teorie nu a putut să aducă soluţii concrete de stopare a criminalităţii. Această modalitate filozofică de tratare a unui subiect atât de complex nu a fost satisfăcătoare tocmai pentru că nu avea rigurozitatea unei argumentaţii ştiinţifice, bazate pe cercetări, studii, experimente. Această lacună este acoperită prin logică şi metodologia ştiinţelor empirice, obiective, care se bazau pe tehnica observaţiei, pe măsuratori şi experimente. Folosirea acestor instrumente în studierea comportamentului uman şi a fenomenelor sociale a determinat dezvoltarea ştiinţelor socio-umane: biologie, antropologie, psihiatrie, psihologie, sociologie etc.

Întreaga cercetare ştiinţifica începe să folosească metodele pozitive iar criminalitatea devine unul din fenomenele cercetate din această perspectivă.

Noţiunea de crimă a fost analizată astfel înca de la inceputul secolului al XIX-lea în lucrarile lui Andre Michel Guerry (1833) şi Adolphe Quetelet (1835) care au studiat proporţiile si variaţiile fenomenului criminal în raport cu factorii sociali, demografici şi ecologici. În acest sens, Leon Radzinowicz (Ideology and Crime-1960) a observat că “Pentru prima dată în istorie, crima a fost analizată ca un fenomen social determinat şi influenţat de mediul înconjurător din care face parte”.

Fisiere in arhiva (1):

  • Psihologia Criminalului in Serie cu Mobil Sexual - Tipologii Criminale.doc

Alte informatii

Universitatea “SPIRU HARET” Facultatea de Sociologie si Psihologie Masterat “Psihologie Judiciara si Victimologie”