Psihologia Dezvoltării

Tema 1

După parcurgerea celei de a doua secțiuni a acestui curs, identificați teoriile de nivel mediu, cât și miniteoriile. Rețineți pentru fiecare dintre ele segmentul dezvoltării/aspectul particular vizat- schematic, tabel chiar; căutam teoriile, le încadrăm în nivel mediu/miniteorii, sintetizam aspectul studiat; (NB: secțiunea 2 începe la pagina 248 din curs).

TEORII DE NIVEL MEDIU:

1.Teoria Psihanalitică - Sigmund Freud

Vizează dimensiunea dezvoltării afective care are loc prin intermediul interacțiunii cu realitatea exterioară. Denumește cinci stadii psihosexuale /libidinale pe care copilul le traversează într-o ordine determinată: stadiul oral, stadiul anal, stadiul falic, stadiul de latență și cel genital.

2.Teoria Dezvoltării Cognitive - Jean Piaget

Vizează dimensiunea dezvoltării cognitive, într-o perspectivă genetică, în care copilul îndeplinește un rol major și activ în procesul de dezvoltare. Copilul construiește activ cunoașterea lui despre lume. Conform acestei teorii, schemele sunt patternuri de acțiuni care implică achiziționarea și structurarea cunoștințelor. Denumește patru stadii ale dezvoltării: stadiul senzorio-motor, stadiul preoperational, stadiul operational-concret și stadiul operational formal. Psihologia genetică piagetiană abordează inteligența ca formă superioară de adaptare, eficientă în situații noi, problematice, prin restructurarea datelor experienței. Adaptarea este rezultatul interacțiunii a două componente: asimilarea de noi informații si acomodarea care presupune o restructurare a schemelor cognitive.

3.Teoria Socioculturală a Dezvoltării - L.S. Vîgotski

Vizează dimensiunea dezvoltării cognitive, într-o perspectivă socioculturală, care are loc în urma asimilării de către copil a tranzacțiilor sale adaptative cu mediul social și istoric. Viziunea lui Vygotsky asupra procesului de interacțiune socială și studiile sale legate de dezvoltare l-au condus spre importanța a ceea ce el a numit „zone de proximă dezvoltare”. O astfel de zonă este aria în care copilul, cu ajutorul unui adult sau a unui alt copil mai capabil, poate rezolva problemele pe care altfel nu le-ar fi rezolvat niciodată singur.

4.Teoria Dezvoltării Persoanei - H.Wallon

Vizează dimensiunea dezvoltării persoanei într-o manieră multiplă: biologic, psihologic, social. Denumește cinci stadii ontogenetice: stadiul impulsive și emotional, stadiul senzorio-motor și proiectiv, stadiul personalizării, stadiul categorial si stadiul adolescenței.

MINITEORII:

1. Teoria Dezvoltării Psihosociale - E.Erikson

Vizează dimensiunea dezvoltării psihosociale din perspectiva emergenței progresive a identității. Erikson, modificând teoria psihanalitică, a elaborat teoria psihosocială conform căreia dezvoltarea personalității este gândită ca o progresivă rezoluție a conflictelor dintre necesitățile și cerințele sociale. Dezvoltarea presupune parcurgerea unei serii de stadii a căror configurație și ordonare sunt guvernate de un principiu numit principiul epigenetic al maturării. Astfel, maturarea joacă un rol important în succesiunea stadiilor: încredere-neîncredere, autonimie-rușine, inițiativă-culpabilitate, competență-inferioritate, identitate-confuzie, intimitate-izolare, generativitate-stagnare, integritate personală- disparare.

2.Teoria Dezvoltării Judecății Morale - L. Kohlberg

Vizează dimensiunea judecății morale și descrie două forme ale identității infantile: heteronomie //autonomie. Dezvoltarea judecății morale este ascendentă, orice nou stadiu fiind o achiziție ireversibilă.

3.Condiționarea Clasică- I. Pavlov- dezvoltarea are loc pe baza asimilării răspunsurilor la stimulii externi, reflexe condiționate și necondiționate.

4.Condiționarea Operantă - Skinner - descrie efectele pedepselor și recompenselor la un anumit răspuns. Perspectiva skinneriană asupra dezvoltării personalității subliniază importanța „întăririlor” în dobândirea și efectuarea comportamentelor.

5.Teoria Învățării Sociale- A. Bandura - dezvoltarea comportamentului are loc prin intermediul procesului de imitație și observație.

6.Teoria Structurilor Generative ale Limbajului- N. Chomsky-existența unor structuri înnăscute care contribuie la dezvoltarea limbajului.