Psihologia sănătății

Manageri de proiect:

Durata de desfășurare: 15 februarie-15 mai 2016

Proiectul de față își propune să aducă la cunoștință problematică stresului la nivelul organizațiilor și potențiale strategii de coping care ar putea fi implementate în mediile corporatiste.

În zilele noastre, odată cu dezvoltarea societății și cu progresul tehnologic, oamenii sunt nevoiți să se confrunte cu noi solicitări și cu cerințe variate, fapt ce contribuie la creșterea nivelului de stres. În ceea ce privește conceptualizarea termenului de stres, au fost sugerate mai multe definiții. Selye (1956) a fost primul care a introdus noțiunea de boală legată de stres în termenii sidromului general de adaptare (general adaptation syndrom), sugerând că stresul este un răspuns nespecific al corpului uman la solicitările exercitate asupra sa. Antai-Otong (2001) definește stresul ca o reacție fizică și mentală individuală la un factor stresor din mediul înconjurător. Stresul apare atunci când există un dezechilibru între solicitările obiective ale organismului și posibilitățile pe care subiectul consideră că le are spre a le face față. (Lazarus, 1990).

Oranizația Internațională a Muncii estimează faptul că stresul ocupațional provoacă o pierdere echivalentă cu 10% din PIB (produsul intern brut) al unei țări. Stresul provoacă în economia americană pierderi de 300 de miliarde de dolari anual. Peste 95% din consultațiile la medicul de familie sunt cauzate de afecțiunile provocate de stres, iar peste 80% din afecțiunile celor internați în spitalele din SUA au la origine stresul. 8 din 10 europeni cred că stresul la locul de munca va crește considerabil în următorii 5 ani.

În ceea ce privește diferențele de gen, conform Asociației Americane de Psihologie femeile sunt mai predispuse la a raporta un nivel mai mare de stres decât bărbații ( 28% vs. 20%). De asemenea femile au raportat mai multe simpotome fizice și emționale cauzate de factori stresori decât bărbații, dureri de cap ( 41 % vs 30%), episoade de tristețe ( 44% vs

15%), indigestie (32% vs 21%), femeile măritate au un nivel mai ridicat de stres decât cele singure (APA, 2010).

În România, nivelul de stres al cetățenilor se ridică la un procent de aproximativ 64%, mai ridicat decât în Cehia (43,6%) și Slovacia (50,6%), dar mai redus decât în Serbia (68,6%), Croația (68, 3) sau Turcia (67,6%). Un studiu efectuat în 2014, pe un eșantion reprezentativ de 3.381 de respondenți din mediul urban a descoperit că atunci când se referă la propriile profesii, 75% dintre români se declară stresați și suprasolicitați din cauza locului de muncă, în timp ce 10% indică un nivel intens al stărilor de stres și suprasolicitare. Potrivit studiului, aproape 80% dintre persoanele suprasolicitate la locul de muncă prezintă simptome ale afecțiunilor cauzate de stres, majoritatea acuzând oboseală excesivă și îndelungată (85% persoane), probleme cu somnul sau migrene (65%).

Experiența stresului este o problemă cu care se confruntă toate ființele umane, indiferent de vârstă sau mediul de proveniență (Holmes & Rahe, 1967; Keil, 2004; Lazarus & Folkman, 1984; Motzer & Hertig, 2004; Selye, 1956). Spre exemplu, este o presiune foarte mare pentru generația actuală de studenți de a învăța din ce în ce mai mult față de generațiile anterioare (Tripathi & Sharma, 2013).

Alte categorii de persoane afectate de factori stresori sunt polițiștii și pompierii pentru că își pun viața în pericol pentru a-i salva pe ceilalți (Mujtaba, 2009). Persoanele care lucrează în medii sedentare, managementul timpului este o sursă foarte puternică de stres. (Mujtaba, 2009).

În general, factorii stresori principali cu care se confruntă oamenii sunt: resursele financiare, problemele personale, familia, starea de sănătate, relațiile interpersonale, locul de muncă și moartea. Situația financiară a devenit un factor foarte important în viețile multor oameni acum că economia este în declin (Mujtaba, 2009). În spațiul academic, sursele principale care cauzează stresul în rândul studenților sunt: studiul pentru examene și susținerea acestora, lupta pentru note și, mai ales, asimilarea unor mari cantități de informații în perioade de timp foarte scurte (Tripathi & Sharma, 2013).

Eforturile de adaptare la schimbările organizaționale pot constitui o experiență foarte stresantă pentru indivizi (Elrod & Tippett, 2002; Grant, 1996). Emoțiile și răspunsurile la schimbare pot fi atât de intense încât literatura organizațională le-a comparat cu răspunsurile individuale la schimările traumatice cum ar fi moartea sau durerea (Henderson-Loney, 1996; Grant, 1996; Kubler-Ross, 1969). Printre factorii de stres la locul de muncă se numără și instabilitatea economică a companiei (disponibilizări, reorganizări, schimbări de management), neînțelegeri cu șeful sau colegii de muncă, volum mare de muncă, program prelungit, muncă repetitivă, supra sau sub calificarea pentru postul ocupat, lipsa recunoașterii companiei a realizărlor avute de către angajat.