Psihologie experimentală - definiția și caracteristicile atenției

In literatura de specialitate gasim numeroase definitii ale atentiei din care reiese ca a fi atent inseamna intr-un fel a te inchide fata de lumea exterioara, spre a te focaliza asupra a ceea ce te intereseaza.

Def: Atentia este un act de selectare psihica activa prin care se realizeaza semnificatia, importanta si ierarhizarea unor evenimente, obiecte si fenomene care ne influenteaza existenta (acordam atentie lucrurilor care ne intereseaza si o mentinem prin scopul urmarit).

Def: Este procesul psihic de orientare selectiva, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, insusiri sau procese, menite sa conduca la sporirea eficientei activitatii psihice, cu deosebire a proceselor cognitive.

Unii autori insa pun sub semnul intrebarii aceste definitii ale atentiei sub aspectul ei selectiv, ca focalizare asupra unei activitati particulare in detrimentul celorlalte, considerand ca atentia este un concept multidimensional.

Cea mai importanta caracteristica a atentiei este, in mod incontestabil in opinia tuturor specialistilor selectivitatea. Daca un fapt, o idee, un stimul verbal prezinta interes pentru o persoana, genereaza trairi afective, aceste stari motivational-afective vor orienta si sustine atentia cu usurinta si pe perioade lungi de timp. Orientarea atentiei spre anumiti stimuli este concomitenta cu inhibarea altor stimuli, realizandu-se astfel un fenomen de filtraj senzorial si de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.

Suntem „bombardati” de milioane de stimuli si totusi, doar unii ne atrag atentia si anume aceia care au legatura cu cele trei intrebari fundamentale din viata noastra, cei care ne agreseaza securiatea, cei care ne stimuleaza sexul sau cei care fac parte din dialogul nostru cu Eternitatea. Dar exista si stimuli neconstienti care ne atrag atentia involuntar. Intrebarea care se pune este urmatoarea „Care dintre aceste stimuli ne vor atrage atentia ?”. Raspunsul se poate da cu ajutorul principiului dominatiei lui Uhtonski, care spune ca, daca sunt mai multi stimuli cel mai puternic va focaliza atentia noastra.

Deci atentia asigura o functie de selectie: printre stimulii care ne „bombardeaza” organismul, unii beneficieaza de un tratament prioritar, care se traduce printr-o facilitare a perceptiei lor, de alegerea si de producerea unor raspunsuri adecvate, altii sunt partial sau total ignorati.

Atentia este un atribut al celorlalte procese psihice. Daca se asociaza cu perceptia, atunci aceasta va fi mai clara, precisa si completa. Daca se asociaza cu memoria, atunci aceasta va fi mai bogata, fidela, trainica. Daca se asociaza cu gandirea si imaginatia, atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde si creatoare.

Atentia este necesara , este o conditie a reflectarii constiente eficiente, este un proces psihic, dar si un proces de cunoastere.

Daca inteligenta este considerata o functie psihica complexa care asigura intr-o forma superioara adaptarea intre organism si mediu, atentia este un factor activ al investigarii mediului inconjurator, cu efecte favorabile asupra activitatii de cunoastere.

Dimensiunile ( Atributele ) atentiei:

Indiferent de forma in care se manifesta,- voluntara , involuntara sau postvoluntara-, atentia pune in evident un ansamblu de dimensiuni pregnant obiectivabile si relative riguros cuantificabile, pe baza carora poate fi analizata, comparata si evaluate. Printre cele mai importante asemenea dimensiuni, notam : volumul, concentrarea, stabilitatea, mobilitatea si distributivitatea. (Mihai Golu , bazele psihologiei generale, pag 529-530)

- Stabilitatea atentiei:

Exprima durata in decursul careia atentia se poate mentine aproximativ la acelasi nivel (optim, posibil in situatia data si pentru subiectul dat), intrucat in mod obijnuit, rezolvarea sarcinilor cu care suntem confruntati reclama un timp relativ indelungat de la cateva minute pana la cateva ore, nu e suficient simplul fapt de a atinge nivelul cerut de concentrare a atentiei, dar si mentinerea acestui nivel cat timp este necesar pentru finalizarea activitatii incepute. Inseamna mentinerea un timp mai lung a orientarii si concentrarii psihonervoase asupra aceluiasi fapt sau aceleiasi activitati. E influentata de proprietatile stimulului, de complexitatea si natura activitatii si nu in ultimul rand de motivatia subiectului. Un obiect cu structura simpla si nemiscat ne retine atentia foarte putin timp. (Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei. Pag 205-206)