Psihoterapie

1. Care sunt principalele diferente metodologice intre cele trei forme de asistare psihologica?

Gradul de severitate al tulburarii clientului - conform acestui criteriu, consilierca psihologică este indicate în cazul unor tulburări minore ale personalitaii - normalii care se confruntă cu diverse probleme şi au un dezichilibru usor al edificiului personalitătii. Psicoterapia este indicata ptr afectiuni majore personalităţii, nevroze psihoze sau psihopatii.

Problema este că nu se face o demarcatie corectă intre tulburarile minore şi majore. In plus indicaţiile psihoterapiei sunt relative reduse in psihoze, in cazul carora tratamentul chimioterapeultic este prioritar, obligatoriu şi adesea unic, chiar daca in unele cazuri asocierea lui cu psihoterapia resocializatoare şi de familie poate fi benefica.

In ceea ce priveşte utililalea psihoterapiilor in tulburările psihopatice ale personalitatii, indicatia psihoterapeutilor este rezervata, efectele fiind f discrete, minore,fluctuante, sau pur şi simplu inexistente.

Natura problemelor clientului- consilierea este recomandata pentru problemele interpersonale care pot fi rezolvate prin luarea unor decizii in mai profunda concordanta cu nevoile si motivele personale, iar psihoterapia este activitatea de selectie pentru problemele interpersonale, care tin de structura personalitatii. După accst criteriu sc poate intelege că sfera cognitivă ar fi subordonată consilierii, iar cea afectivă, cu tulburările aferente, psihoterapei. Însă, cum personalitatea este un tot, este dificil să separi cognitivul de afectiv, amintirile, cunoştintele şi informatiile de trăirile afective.

Scopurile consilierii si psihoterapie

Scopul consilierii: folosirea mai eficientă a resurselor personale.

Scopul psihoterapiei: restructurarea personalităţii.

Cele două aspecte se completează reciproc, in sensul că o utilizare mai eficientă a disponibilitătilor şi resurselor presupune şi o modificare a personalitătii, iar restructurarea personalitătii conduce firesc şi la o mai corectă şi economică utilizare a resurselor interne, aşa incât este destul dc greu să le separam.

În consecintă, scopul in dezvoltarea personala este: amonizarea şi unificarea Eu-Sine, optimizarea şi autotransformarea-.creatoare, maturizarea psiho-spirituală a persoanei in dinamica sa evolutiva. Indicatorii realizării sale sunt: conştientizare extinsă de sine, potentarea propriilor capacităti evolutive, redimensionarea, integrarea şi redirectionarea responsabilitatii şi eficientă a propriului scenariu de viata şi a dinamicilor evolutive relaţionale şi colective.

Metodele si tehnicile utilizate- conform criteriului in cauza nu exista diferente majore intre cele doua activităţi psihologice, metodele şi tehnicile fiind practic comune psihoterapiei si consilierii. Metodele sunt structurate pe etape si pasi terapeutici, fiind fundamentate de o teorie asupra personalitatii si de o anumita filosofie de viata exprimata intr.-o orientare terapeutica specifica: psihanalitica; comportamental cognitiva; umanist- experientiala; holistica, integrativa si transpersonala.

2. Care sunt etapele de metodologie a procesului terapeutic?

Evaluarea cazului- în cazul pacientilor orientati de către sau către serviciile medicale, documentarea completă diagnostică, prognostică şi asupra planului terapeutic in echipă este obligatorie pentru o interventie complexă şi asociată cu efecte de potentare mutuală prin mijloace complementare, in beneficiul pacientului şi al familiei sale.

Cel mai frecvent chimioterapia, psihoterapia şi medicina alternativa sau complementară, bine articulate şi nuantate după receptivitatea şi nevoile cazului, coopereaza cu efecte mult mai bune in evolutia acestuia. Lucrul asociat in echipă este recomandabil in conditiile respectului limitelor de competentă ale specialiştilor care asista acelaşi caz .

Alianta terapeutica- inseamna motivarea şi complianta in terapie, informarea asupra regulilor de confidentialitale şi colaborare terapeutică din perspectiva codului etic şi deontologic al activitatilor de consiliere şi psihoterapie.

Stabilirea obiectivelor terapiei (sau consilierii)- din perspectiva clientului, din perspectiva terapeutului şi precizarea obiectivelor comune, precum şi a modalitălilor-cadru de lucru. Se asigură complianta la tratamentul medicamentos sau alternativ asociat, dacă pacientul beneficiază de trataent recuperator in echipă terapeutică, in special in cazul celor internati sau sub tratament chimioterapeutic sau, alternativ, in ambulatoriu.

Derularea programului psihoterapeutic- orientat si individualizat in functie de caz, nevoile şi receptivitatea clientului(ilor). Se au in vedere: