Reducerea anxietății prin terapie cognitiv-comportamentală

Introducere

Dorinţa de a privi la lume diferit de esenţa sa, de a trăi într-un mod oarecum laconic, însă a cărei senzaţie este de nedescris, în ziua actuală devine ceva statornic pentru om. Drogurile au existat din cele mai vechi timpuri sub diferite forme şi multiple întrebuinţări.

Dacǎ în antichitate existau doar droguri naturale, ulterior, datoritǎ situatiilor limitǎ şi in special a rǎzboaielor, oamenii de ştiinţǎ au creat drogurile (substanţele) artificiale care erau folosite pentru armatele diverselor popoare ce trebuiau sǎ reziste în regim de rǎzboi, de multe ori fǎrǎ apǎ şi hranǎ şi pentru anihilarea durerii cauzate de rǎni.

Astfel, în secolul XVII s-a descoperit morfina (calmant pentru durerile provocate de rǎni), iar apoi s-a realizat cǎ aceasta duce foarte repede la dependenţǎ fizicǎ si psihicǎ. S-a cǎutat un înlocuitor şi, prin derivarea morfinei cu opiumul s-a descoperit heroina care iniţial se credea cǎ nu dǎ dependentǎ aşa de mare ca morfina.

Dupǎ primul rǎzboi mondial aceste substanţe au inceput sǎ fie consumate în toatǎ lumea, astfel fenomenul toxicomaniei a luat amploare, dependenţa putînd fi legatǎ de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor droguri (politoxicomanie) în doze ne-terapeutice şi în scopuri ne-medicale. Astfel, prin consumul de droguri, individul încearcǎ sǎ obţinǎ stǎri de beatitudine, de reverie, de plenitudine şi de satisfacţie interioarǎ, dar şi un refugiu ca soluţie la situaţiile de impas ale vieţii cǎrora el nu le poate face faţǎ.

Toxicomania este o stare psihosomaticǎ ce rezultǎ în urma interacţiunii individului cu un produs psihoactiv (psihotrop) specific avînd drept consecinţe tulburǎri de comportament şi alte reacţii care presupun o dorinţǎ invincibilǎ, permanentǎ continuǎ sau periodicǎ de a consuma drogul pentru obţinerea anumitor efecte psihice. În cazul în care consumul de droguri este suprimat se declanşeazǎ tulburǎri severe de diferite forme, grade şi intensităţi.

Organizaţia Mondialǎ a Sǎnǎtǎţii (1957) defineşte toxicomania ca o stare de intoxicaţie periodicǎ sau cronicǎ determinatǎ de consumarea repetatǎ a unui drog (natural sau sintetic).

Antoine si Maurice Porot înţeleg prin toxicomanie “apetenţa anormalǎ şi prelungitǎ manifestatǎ de cǎtre anumiţi indivizi pentru substanţele toxice sau droguri pe care le-au cunoscut accidental sau le-au cǎutat cu intenţie efectul analgezic, euforic sau dinamizator, apetenţǎ care devine rapid obisnuinţǎ tiranicǎ şi care atrage dupǎ sine aproape inevitabil creşterea progresivǎ a dozelor” (Toxicomaniile, p. 7).

IMSP Dispensarul Republican de Narcologie este o instituţie medicală specializată de performanţă în domeniul acordării asistenţei medicale persoanelor afectate narcologic.

Scopul principal este de a îmbunătăţi nivelul şi distribuţia sănătăţii, de a oferi populaţiei protecţia de riscuri sociale, psihologice şi de a acorda oportunităţi egale tuturor cetăţenilor pentru a spori satisfacţia utilizatorilor de servicii medicale în domeniul dat.

Factorii care predomină de obicei, sunt deduşi dintr-o presiune socialǎ, precum şi de o problematicǎ personalǎ: probleme de desfǎşurare ale individului, disfuncţii familiale, dar şi dificultǎţi de adaptare socialǎ. Consecinţele conduitelor toxicomanice asupra adaptǎrii sociale, dar mai ales asupra evoluţiei psihologice sunt precum o spiralǎ negativǎ, interactivǎ care poate duce la îmbolnǎvirea individului, ajungând astfel un toxicoman.

Astfel, din cele mentionate mai sus, reies urmǎtoarele caracteristici psihopatologice ale toxicodependenţei: nevoia permanentǎ de consum continuu sau periodic a unui drog natural sau sintetic, cu tendinţa de a creşte doza iniţial administratǎ; dependenţa fizicǎ şi psihicǎ; neputinţa de a renunţa la utilizarea drogurilor; manifestǎri psihopatologice şi fiziologice care apar în cazul întreruperilor bruşte a consumului de substanţe; degradarea fizicǎ, psihicǎ, moralǎ şi socialǎ în urma utilizǎrii îndelungate a drogurilor. La fel, se observă că toxicomanii sunt afectaţi de anxietate. Astfel predominante sunt situaţiile cînd aceştia se simt frustraţi, impulsivi şi uneori apatici, pesimişti, cu diverse disfuncţii ale conştiinţei. Deşi dependenţii de droguri sunt consideraţi delicvenţi, ei sunt în realitate oameni bolnavi ajunşi în stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Prin terapie ajutăm persoanele date spre o recuperare benefică, reducerea anxietăţii, dezvoltarea voinţei, motivaţiei intrinsece şi pe dorinţa personală de a progresa.

Prin lucrarea de faţă, tind să specific anume terapia cognitiv-comportamentală care, de fapt, prezintă în sine o metodă fundamentală de recuperare şi de ajutor a persoanelor aflate în dificultate.

Cercetarea prezintă studierea sistematică a portretului complex de personalitate a toxicomanului în scopul asigurării procesului de recuperare armonioasă a acestuia prin exercitarea terapiei cognitive-comportamentale specifice.