Relația dintre cognițiile iraționale și stima de sine în alegerea carierei la adolescenți

A lua o decizie în domeniul carierei înseamnă a alege o soluție de orientare școlară și profesională din mai multe variante posibile. Această alegere poate valorifica potențialul existent sau poate duce pe un drum greșit, un drum spre eșec profesional și social. Procesul de luare a deciziei nu se desfășoară întotdeauna logic, pe baza raționamentelor inductive sau deductive. Natura umană implică utilizarea unei strategii „psiho-logice” în cadrul căreia alegerea se face pe baza experienței, a intereselor, a stărilor afective, a influențelor exterioare.

Prezenta lucrare își propune să cerceteze orientarea în carieră a elevilor de clasa a X - a și respective a XI - a, cât și a opțiunilor acestora cu privire la eventualele locuri de muncă pe care aceștia ar dori să le ocupe o dată cu terminarea studiilor.

În prima parte a lucrării sunt abordate aspectele teoretice cu privire la personalitate și modul în care aceasta influențează evoluția tânărului în dezvoltarea personală și profesională.

În primul capitol sunt amintite aspect teoretice cu privire la factorii care influențează alegerea profesională și totodată este făcută o paralelă între cunoaștere și vocație.

Capitolul al doilea este o completare și o extindere a primului capitol, aici fiind abordată în principal legătura dintre stima de sine - dezbătută foarte des în ultima perioadă - și alegerea carierei la adolescenți. Este precizată importanța cunoașterii propriei persoane și a calităților/aptitudinilor pe care acesta trebuie să le aibă în vederea dezvoltării unei anumite cariere sau mai bine zis a carierei pe care persoana respective o dorește. Pe lângă cunoașterea acestor aptitudini este necesar să ne ghidăm după anumite valori/norme cunoscute sau “impuse” pentru a putea dezvolta relații de colaborare cu cei din jur.

În cadrul capitolului trei regăsim cea mai importantă parte a lucrării și anume, partea de cercetare, care ne ajută să susținem sau de ce nu să infirmăm cele relatate în capitolele unu și doi.

Cercetarea este realizată pe baza a trei chestionare ce au ca obiectiv cunoașterea elevilor și a opțiunilor privind cariera, identificarea nivelului de iraționalitate pe care aceștia îl au cât și a nivelului stimei de sine. Doar cunoscând aceste trei elemente amintite anterior putem preciza care este nivelul de siguranță pe care tinerii îl dețin în momentul cercetării și cât de deciși sunt aceștia cu privire la orientarea lor în carieră.

Un alt obiectiv al cercetării este acela de a identifica în ce măsură sunt influențați adolescenții de către cei din jur - familie, colegi, cerc de prieteni, societate - atunci când optează pentru o anumită profesie.

Capitolul 1

Personalitatea - factor decisiv în orientarea în carieră

Potrivit teoriei lui Holland, un expert în consilierea carierei, aceasta identifică medii profesionale și tipuri de oameni care sunt atrași în mod specific de acestea. Din acest punct de vedere există mai multe tipuri fundamentale de personalitate sau orientări după cum urmează:

- Orientare realistă - care precizează faptul că oamenii sunt atrași de cariere sau ocupații care implică activități fizice sau de manipulare a obiectelor într-un mediu profesional bine ordonat, cu puține cerințe sociale;

- Orientarea privind cunoașterea - unde oamenii sunt atrași mai mult de activități care implică gândire, organizare, înțelegere, în fetrimetrul unor activități afective care implică sentimente, impresii, emoții;

- Orientare socială - conform căruia oamenii sunt atrași de cariere care implică relații interpersonale sau activități de informare, de socializare, de ajutoare și dezvoltarea altora;

- Orientare convențională - în care oamenii sunt atrași de activități care implică o anumită structură, anumite legi și reglementări, unde se așteaptă ca angajații să subordoneze nevoile personale celor organizaționale; oamenii respectivi se conformează de obicei, sunt, ordonați, eficienți și practici;

- Orientarea întreprinzătoare - potrivit căruia oamenii sunt atrași de cariere care implică activități al căror scop este influențarea celorlalți pentru atingerea obiectivelor organizaționale;

- Orientare artistică - în care oamenii sunt atrași de cariere care implică autoexprimarea prin creație artistică sau activități individuale; aceast tip de orientare este total diferită de cea convențională, aici oamenii fiind imaginativi, intuitivi și independenți, dar și dezordonați, emotivi și nepractici.

Problema principală este aceea de a stabili în ce tip de orientare în cariera se încadreazăo persoană, pentru ca apoi aceasta să-și poată elabora strategia de carieră și să se pregătească pentru posturile/domeniile de activitate compatibile cu orientarea sa.

1.1. Alegerea profesională și factorii ce o influențează

Momentul alegerii profesiei este un unul foarte important în viața fiecărui individ. Acesta fiind primul pas către debutul vieții profesionale și inserției sociale. El are loc într-un context mai larg în care sunt implicați anumiți factori de natură personală, educațională, economică, contextuală. Acesta este și motivul pentru care planificarea carierei implică demersuri precum:

- orientarea școlară,

- orientarea profesională,

- consilierea pentru carieră.

Cariera poate fi definită ca fiind ansamblul rolurilor profesionale performate de-a lungul vieții active a căror succesiune poate urma trasee diferite în timp. Ruta pe care noi ne-o alegem în carieră depinde nu numai de resursele cu care se pornește la drum la începutul carierei și pe parcursul ei, ci și de oportunități care se ivesc și, mai ales, de modul în care optăm pentru anumite obiective de carieră clare și cât de capabili suntem să ne folosim de aceste oprtunități pentru a le atinge.

În ceea ce privește decizia de carieră, aceasta poate fi definită ca un proces de selecție a unei opțiuni de carieră din variantele care se ivesc la un moment dat. Ne referim aici atât la decizia ce trebuie luată cât și la procesul decizional.

Decizia de carieră se referă la:

- alegerea școlii și a profilului de studiu;

- alegerea unei profesii;

- alegerea traseului educațional;

- alegerea unor modalități de formare a competențelor profesionale.

Pentru a putea fi realizat procesul decizional este necesară parcurgerea unui traseu alcătuit din mai multe etape posibile, și anume:

- se definește decizia și se identifică oportunitățile (“Trebuie să mă decid în privința propriei cariere”, “Trebuie să identific ce posibilități am”);

- examinarea și evaluarea posibilităților existente (“Care dintre opțiuniule găsite sunt potrivite valorilor și stilului de viață dorit?”);

- îmi realizez propriul plan de carieră (“Cum pot pune în practică ceea ce am decis să fac?”)

- aplicarea deciziei (“Trebuie să implementez planul pe care mi l-am stabilit”)

- verificarea deciziei (“Oare am ales bine?”)

Pentru a ne putea decide cu privire la cariera aleasă trebuie să ținem cont de anumiți factori, acești facori putând fi psihosociali - familia, școala, grupul de prieteni, cererea pieței forței de muncă, ceea ce „se poartă” în societatea în care ne dezvoltăm, preconcepțiile legate de unele profesiuni/meserii, sau individuali - nivelul intelectual, aptitudinile, motivația, trăsăturile care sunt dominante din punct de vedere al personalității.

Cel mai important în orientarea carierei este de departe familia. Cauzele acestei influențe atât de accentuate sunt:

- Părinții sunt cei care de cele mai multe ori au un cuvânt foarte important în opțiunile făcute pentru anumite școli, care limitează mai mult sau mai puțin posibilitățile copiilor;

- Modul în care părinții aleg să își exercite autoritatea asupra copiilor și stilul educativ pe care aceștia îl folosesc influențează încrederea în sine, direcția și măsura ambițiilor.

- Familia este cea care transmite așteptările sociale adecvate poziției lor sociale.

- Un rol foarte important îl are și statutul socio-economic în opțiunea vocațională a tânărului, chiar dacă se încearcă o egalizare a șanselor.