Respectul de sine și motivația la adolescenți. Relația cu părinții și necesitatea acesteia

Introducere

Actualitatea temei. Copilul este începutul tuturor sensurilor umane, această ființă plăpândă, necesită o tratare delicată și un sprijin ghidat de afecțiune, răbdare și nu în ultimul rând de dragostea parentală. Orice copil este o personalitate unică care deține un eu al său. Ambianța în care crește și se dezvoltă copilul pune amprentă asupra întregii sale vieți, astfel părinții contribuie la favorizarea acelor abilități pe care le consideră ca fiind valori pentru societate, iar copilul nu are decât să preia sorgintele educației și principiilor formate în cadrul familial.

Dezvoltarea completă ține de implicația în educația acestuia și anume o familie echilibrată, stabilă, care comportă mult respect reciproc, sârguință și motivația continuă de a-și vedea urmașul realizat în viață din toate punctele de vedere.

Dezvoltarea intelectuală a copilului trebuie stimulată în primii ani de viaţă, iar aceasta devine fundamentală pentru formarea personalităţii lui.

Adolescența constituie o perioadă esențială şi definitorie pentru educarea personalităţii copilului şi pentru dezvoltarea acestuia. Legăturile intrafamiliale și totodată cu copilul se accentuează masiv în această perioadă, în special prin faptul că adolescenții tind tot mai mult să se retragă într-un spațiu personal aparte de părinți.

Totuși existăm într–o societate în care mulţi părinţii nu vizează pe trebuințele copiilor săi şi aceștia din urmă ajung să fie instituionalizați. Instituţiile nu le oferă prea multe posibilități de dezvoltare, motivaţională, și foarte puțini sunt pregatiţi să dobândească ceva în viață, să devină autonomi și să ocupe acel loc dorit în societatea din care face parte, Puțini sunt motivaţi să-şi atingă scopurile având o stimă de sine scazută, nesiguranță permanent și aceasta datorată absenței părinţilor care ar trebui să le dezvolte toate aceste trăsături ale personalităţii lor încă din fragedă copilărie.

Perioada adolescenței este acea în care copiii își aleg tipaje după care să se conducă, după care să acţioneze în viață, şi în această perioadă ei au nevoie de părinţii lor care îi pot învăţa cele mai importante lucruri pentru viaţa lor. Părinţii sunt acele personae care îi motivează pe copiii lor să lupte pentru a obţine ceea ce îşi doresc în viaţă, și tot părinţii le pot dezvolta respectul de sine, siguranță cu care vor iniția orice activitate și tot cu care vor finaliza cu mari performanțe, vor aspira spre ceva nostim, vor avea curaj, capacități și vocații, se vor afirma ca persoane pentru a fi luate în considerație și totodată onorate, appreciate după merit.

Respectul de sine și motivația spre succes constituie două componente fundamentale ale personalităţii umane care au fost studiate de mulţi autori de specialitate ca Vasile Tapac, Abraham Maslow, Ion Alexandrescu, Georgeta Pînisoară, Silvia Cinca, Nathaniel Branden, Taylor Ros, T.Elers, Denny Richard, Drăgan Ion, Robert Greene, Dale Carnegie, Bridgitte Bouillerce, Peter Colwell, Constantin Enăchescu etc. Însă aceste aspecte ale personalității, au fost studiate aparte și puţini autori au atins subiectul stimei de sine și a motivaţiei spre succes la copiii instituţionalizaţi.

Deci, am iniţiat cercetarea de faţă și ne propunem ca în acest studiu să depistăm dacă instituţionalizarea copiilor poate avea efecte neqative esențiale asupra dezvoltării personalităţii copiilor. Vom analiza gradul de motivaţie spre succes a copiilor instituţionalizaţi în comparaţie cu gradul de motivaţie spre succes a copiilor care provin din familii integre. Ulterior, vom depista care este diferenţa dintre respectul de sine la copiii instituţionalizaţi şi copiii care provin din familii integre.

Obiectul cercetării : Procesul instituționalizării adolescenților asupra gradului respectului de sine și motivaţiei spre succes.

Scopul cercetării : Stabilirea gradului de motivaţie spre succes şi a respectului de sine a adolescenților instituţionalizaţi în comparaţie cu adolescenții care provin din familii integre.

Ipoteza cercetării : Gradul respectului de sine şi a motivaţiei spre succes a adolescenților instituţionalizaţi este mai scăzut comparativ adolescenților care provin din familii integre.

Obiectivele cercetării :

1. Analiza literaturii de specialitate

2. Definirea termenilor: instituţionalizarea copiilor, motivaţie spre succes, respectul de sine.

3. Stabilirea gradului de motivaţie spre succes a copiilor instituţionalizaţi.

4. Stabilirea gradului respectului de sine a copiilor instituţionalizaţi.

5. Stabilirea gradului de motivaţie şi a respectului de sine a copiilor care provin din familii integre.

6. Analiza rezultatelor obținute.

7. Formularea concluziilor și recomandărilor.