Rolul Terapiei cognitiv-comportamentale în Ameliorarea Anxietății la Toxicomani

Capitolul I

Introducere

Fascinaţia oamenilor pentru droguri nu este un fenomen nou, substanţele psihoactive fiind cunoscute şi utilizate în toate perioadele istorice. Folosirea substanţelor toxice reprezintǎ o problemǎ majorǎ de sǎnǎtate publicǎ prin creşterea sa frecventǎ, prin ecoul pe care îl are asupra desfǎşurǎrii şi adaptǎrii sociale, prin morbiditatea şi mortalitatea de care este strâns legatǎ.

În România, dupǎ cǎderea regimului comunist, fenomenul toxicomaniei a luat amploare, patria noastrǎ a devenit atât o ţarǎ de tranzit referitor la problema drogurilor, cât şi o piaţǎ de desfacere, consumul de substanţe ilicite intensificându-se spectaculos în ultimii ani. De aceea a fost necesarǎ dezvoltarea unor politici sociale care sǎ vizeze atât prevenirea cât şi reducerea acestui flagel.

Rolul şi importanţa domeniului adicţiilor sunt relevate atât în literatura de specialitate cât şi în cea de interes general care vede o schimbare a relaţiei individului cu plǎcerea, riscul şi chiar cu moartea. Cauza determinantǎ a folosirii substanţelor toxice rezultǎ din intervenţia mai multor factori, fiind cauzatǎ atât de o presiune socialǎ, cât şi de o problematicǎ personalǎ: probleme de desfǎşurare ale individului, disfuncţii familiale, dar şi dificultǎţi de adaptare socialǎ. Consecinţele conduitelor toxicomanice asupra adaptǎrii sociale, dar mai ales asupra evoluţiei psihologice sunt precum o spiralǎ negativǎ, interactivǎ care poate duce la îmbolnǎvirea individului, ajungând astfel un toxicoman.

Din pǎcate, persoana dependentǎ nu se confruntǎ numai cu toxicomania, ci şi cu alte tulburǎri psihice precum anxietatea. Majoritatea toxicomanilor prezintǎ stǎri anxioase, stǎri ce le provoacǎ un disconfort psihic şi fizic major. Acestea sunt întâlnite atât la consumatori, cât şi la cei aflaţi în cura de dezintoxicare. Stǎrile de anxietate ale toxicodependenţilor sunt induse de o gândire negativǎ, de o gândire distorsionatǎ. De aceea o soluţie de ameliorare sau chiar de vindecare a acestei tulburǎri este psihoterapia cognitiv-comportamentalǎ. Având în vedere cǎ aceastǎ lucrare vizeazǎ ameliorarea stǎrilor de anxietate ale toxicomanilor aflaţi în cura de dezintoxicare s-a pus accent pe una din tehnicile specifice terapiei cognitiv-comportamentale, şi anume modelul ABC.

La alegerea acestei teme au existat atât factori interni, cât şi externi. Confruntându-mǎ cu aceastǎ problemǎ în multe situaţii de viaţă, am hotǎrât sǎ mǎ implic în procesul de recuperare a persoanelor care au făcut primul pas în acest sens.

Ceea ce am încercat sǎ demonstrez prin cercetarea de faţǎ este faptul cǎ terapia cognitiv-comportamentalǎ are o contribuţie importantǎ în ameliorarea anxietǎţii la toxicodependenţii aflaţi în cura de dezintoxicare. Pentru a dovedi acest lucru a fost necesarǎ o abordare teoreticǎ a celor trei concepte, respectiv toxicomanie, anxietate şi terapie cognitiv-comportamentalǎ. Aceasta se regǎseşte în capitolul II al lucrǎrii, unde am prezentat exhaustiv opiniile mai multor autori cu privire la aceste variabile.

Capitolul III reprezintǎ cea de a doua parte a lucrǎrii şi anume prezentarea întregului act de cercetare. Astfel, am pornit de la ipoteza cǎ pacientul toxicoman are stǎri de anxietate, acestea pot fi ameliorate cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale, şi, dacǎ acestea sunt ameliorate şansele de recidivǎ sunt diminuate. Pentru a demonstra aceste presupuneri m-am folosit de studiul de caz, interviu, observaţie, de chestionarul BAI şi de modelul ABC. La aceastǎ cercetare au participat 10 subiecţi heroinomani internaţi la Spitalul ,,Al. Obregia” în secţia XVI-Psihiatrie.

În ultimul capitol rezervat concluziilor sunt prezentate rezultatele obţinute şi valorificarea acestora în practicǎ şi teorie.