Sinectică - educarea creativității

“Este vremea puterii creative personale, a puterii de a ne crea viaţa nestingheriţi de frică şi îndoială, a puterii de a deveni în totalitate ceea ce suntem – cocreatori de realitate, entuziasmaţi de acţiunile în care ne implicăm. Mulţi dintre noi simţim că se incheie tranziţia şi confuzia, urmează claritatea şi explozia puterii creative în viaţa noastră. Au fost ani de evoluţie şi învăţare, descoperire şi explorare; vine vremea exprimării a tot ceea ce am învăţat, exprimarea totală de sine folosindu-ne talentele pe care le-am creat prin învăţare, ca şi a celor ce erau în stare latentă de mult timp. „

Avram Tripon

EDUCAREA CREATIVITĂŢII

1. Creativitatea

În zilele noastre ne confruntăm permanent cu probleme pe care trebuie să le rezolvăm, situaţii inedite în care vrem să facem faţă sau cu proiecte pe care vrem să le realizăm şi care ne solicită într-o măsură mai mare sau mai mică ingeniozitatea noastră şi spiritul inventiv. Dar în final, fiecare din noi reuşeşte să găsească idei şi trucuri originale, care nu odată ne uimesc şi pe noi ! Aceste ocazii corespund unor momente de creativitate, când, folosindu-ne de resursele şi inspiraţiile personale, organizăm cunoştinţele şi deprinderile într-o manieră nouă. Această dispoziţie se cultivă, fiind util să-i cunoaştem mecanismele fundamentale, să facem un bilanţ al aspiraţiilor şi …să exersăm continuu.

Termenul de creativitate a fost larg asimilat în limbile de circulaţie internaţională abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, deşi el mai fusese utilizat sporadic şi în trecut. Se face presupunerea că procesul creativ poate fi explicat printr-o listă a trăsăturilor de personalitate care corelează mai frecventc şi mai bine creativitatea. Psihologii au întreprins laborioase studii şi cercetări pentru precizarea şi validarea acestor însuşiri.

Creativitatea reprezintă demersul pe care îl abordăm în vederea descoperii de noi raporturi între evenimente, fenomene, generând astfel idei utile şi originale în raport cu o situaţie dată. Creativitatea reliefează un mod de a fi, o modalitate de manifestare/gândire. Ea este în primul rând o aptitudine individuală obişnuită de care dispunem în general în egală măsură fiecare din noi şi este diferită de “inteligenţa” evaluată prin coeficientul de inteligenţă IQ. Este suficient să o cultivăm, la început cu ajutorul unor tehnici adecvate, şi apoi să o exersăm pentru ca ea să poată deveni o stare de spirit.

Creativitatea pedagogică defineşte modelul calităţilor necesare educatorului /cadrului didactic pentru proiectarea şi realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale de înnoire permanentă a acţiunilor specifice angajate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ. Capacitatea de a gândi abstract, flexibilitatea gândirii, fluenţa ideaţională, o inteligenţă generală superioară, sensibilitatea la probleme, legată de un mai pronunţat spirit de observaţie şi de o mai bună receptivitate sau ,,deschidere la experienţă”, curiozitate, încredere în sine, dispoziţia de a-şi asuma scopuri îndepărtate şi autoimpuse, perseverenţă în urmărirea lor, nevoia de a realiza ceva, independenţă în gândire sunt câteva dintre trăsăturile de personalitate mai des asociate cu capacitatea creativă.

Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea nu se obţine cu usurinţă, o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.

Cercetările fundamentale şi aplicative au demonstrat posibilitatea educării şi antrenării potenţialului creativ la toate vârstele. Specialiştii în prospectiva educaţiei susţin că se consideră drept soluţie bună înlocuirea tipului învăţării de menţinere cu învăţarea inovativă şi de progres. Aceasta înseamnă pregătirea de-a lungul întregii vieţi pentru a utiliza tehnici de prognoză, simulare, proiectare, evaluare, de a dezvolta judecăţi critice constructive, de a forma capacitatea de decizie responsabilă constructivă, de a conştientiza şi folosi permanent informaţia fiind creativ-inovativ. Realizarea acestor obiective la nivelul personalităţii presupun includerea acestora într-un program de pregătire, instruire şi educare continuă, conceput în acest spirit atât sub raportul conţinutului cât şi al metodelor.

Dezvoltarea şi consolidarea deprinderilor de a fi creativi se aseamănă cu dezvoltarea deprinderii de a conduce automobilul. Să ne aducem aminte de prima dată când ne-am aşezat la volanul unei maşini şi de sfaturile instructorului auto. Ni se cerea ca în acelaşi timp să fim atenţi să ne punem centura de siguranţă, să privim în oglinda retrovizoare, să apăsăm pedala de ambreiaj, să schimbăm vitezele, să semnalizăm, să fim atenţi la maşinile din faţă, la semnele de circulaţie… Ar fi trebuit să ştim deja codul rutier. După câteva ore de condus începem să ne simţim în largul nostru la volan. Începem să conducem în vreme ploioasă, pe timp de noapte, pe autostradă, chiar şi singuri. După câteva sute de kilometri parcurşi totul este “floare la ureche”. Cunoaşterea regulilor, experienţa şi plăcerea de a conduce ne dau ocazia să şofăm cu mai multă siguranţă, cu uşurinţă şi cu reflexe îmbunătăţite. Aşa se întâmplă şi cu dezvoltarea creativităţii.

Creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman capabil de a antrena şi focaliza toate celelalte niveluri de conduită (instincte, deprinderi, inteligenţă) şi însuşiri psihice (gândire, memorie, atenţie, voinţă, afectivitate etc) în direcţia dorită; este o resursă de cea mai mare valoare, capabilă să valorifice superior şi să potenţeze celelalte resurse existente. Perspectivele din care se poate aborda creativitatea sunt: subiectul creator (persoană sau/şi grup), mediul creativ, activitatea creatoare şi produsul creativ.

Persoanele creative şi/sau grupurile creative, organizate şi conduse/autoconduse corespunzător pot ajunge la randamente ridicate – trecând de la asociaţii superficiale (pe orizontală) la asociaţii de profunzime (pe verticală). Randamentul creativ este în genaral superior în cazul grupurilor eterogene care funcţionează ca un tot – şi depinde de organizare, relaţii etc. Mediul activ (intern şi/sau extern) pot influenţa mult activitatea creatoare, generatoare de produse creative originale valoroase, care îmbogăţesc cultura – în funcţie de consonanţele ce se realizează cu „spiritul timpului”, cu problemele ce frământă colectivităţile şi personalităţile care apreciază.